În spatele casei melancolice putem observa
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereþii ei de nostalgii,
plafonul din regrete ºi podeaua din remuºcãri
sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forþã demnã
de o cauzã mai bunã. Dar ea rãmâne casa
melancolicã, fãcutã din stinghii ca un apus de soare
din piloni ca dimineþile înlãcrimate ºi din grinzi
ca suspinurile. Curtea casei melancolice conþine umbre
de persoane trecute, un leagãn sculptat în
amintire ºi alei pentru paºii întorºi la fiinþa
dragã. Pietriºul casei melancolice este mãrunþit
fin de un mal du siecle, iarba creºte ca imaginile visului într-un coºmar de dor, iar boschetele
sunt tunse precum persoana doritã în timpul satisfacerii
depline a serviciului militar. Deschide, deschide
fereastra
pentru ca ºuvoiul nostalgiilor sã inunde
piscina pãrãsitã

Ici, acolo, câte un canar