Cineva îmi explica
Albert, nu putem trăi la plezneală!
Ridic mâinile spre cer,
Îmi scot căștile mp3-ul din urechi
Gâfâi ca un hamal care-și încarcă
Sicriul cu pietre.
Mistria e în mâna dreaptă,
De pe umărul drept
Îngerul meu personal, Felicity,
Mă încurajează
Hei rup - hei rup!
Mai taci dracului, mă, din gură!
Altă treabă n-ai și tu acum decât să-mi țipi isteric în ureche?
Tace. Tac și eu.
E vre-un amor electric prin zona asta?
Simt niște vibrații în plămâni
Ca într-o discotecă cu boxe imense
În care se agită animatoare ”Made in Spain”.
Nu răspunde, câteva lacrimi i se rostogolesc direct în galeata plină cu mortar.
Câteva bombe atomice se opresc la câteva mile de mine
Bombănindu-mi ceva.
O turmă de atomi de hidrogen se repede nervoasă spre mine.
Mă simt pierdut.

(va urma)

....

(continuarea)

Pe plaja San Lorenzo
Servim o sangria rece
Felicity, eu și un șantierist murdar cu salopeta ruptă.