Înainte de miezul nopții:
prințesa de argint, care aleargă desculță
pe ceafa întunericului.
Și strigătul meu, care o caută legat la ochi.
Ba prin cântecul de dragoste al greierilor,
ba prin lumina care șchioapătă în licurici,
ba prin mireasma reginei, nopții...

O călătorie cu Luna de mână prin olatul umbrelor,
prin pădurea numelui tău, femeie-pădure.

Pentru ca nimeni să nu fie singur în Grădină,
în țara șotronului, a copilului într-un picior.

Deja se aud clopoțeii:
râsul tău rostogolit din întuneric spre mine.

Deja se aude dimineața alergând desculță
pe ceafa întunericului: prințesa într-un picior,
lumina mea cu pruncul...








din volumul "Diminețile Domnului"
(Ed. Paralela 45, 2004)