Poetry (0.026s) Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Policy | Advertising | Contact | Participate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creative ]](/images/menu/eng_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/eng_INTERNET.png){kind=small} ![[ Culture ]](/images/menu/eng_CULTURE.png){kind=small} ![[ Society ]](/images/menu/eng_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Events ]](/images/menu/eng_EVENTS.png){kind=small} ![[ Art ]](/images/menu/eng_ART.png){kind=small} ![[ Books ]](/images/menu/eng_BOOKS.png){kind=small} ![[ Dialogue ]](/images/menu/eng_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Press ]](/images/menu/eng_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/eng_REGIONAL.png){kind=small} ![[ _INTERVIEW ]](/images/menu/eng_INTERVIEW.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Dan Coman and Serban Axinte, Sunday, Novemeber 23rd, 2008 at Dekos Literary Circle
Article 
Despre Boierism: manifest si razie
Round Table
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-05-23 | [This text should be read in romana] | Submited by Nicolae Tudor Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis, De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari. Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet, Mai tare muzica o dau și inima încet, Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort, Prin megafon feroviar se țipă un raport. Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor, Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor, Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât, Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât. Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu, La cap de linie aștept să vină trenul meu, Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost. E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren, Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva, Eu sunt de-o viață în neant și nu am cum pleca. Când greieri duc din loc în loc luminile din cer M-așez la geam în trenul meu și simt că-ncep să pier, Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant, Voi lua neant către neant, neant către neant.
Views: 584
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | | ||||||||
| ||||||||||
|
