Poetry (0.064s) Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Policy | Advertising | Contact | Participate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creative ]](/images/menu/eng_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/eng_INTERNET.png){kind=small} ![[ Culture ]](/images/menu/eng_CULTURE.png){kind=small} ![[ Society ]](/images/menu/eng_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Events ]](/images/menu/eng_EVENTS.png){kind=small} ![[ Art ]](/images/menu/eng_ART.png){kind=small} ![[ Books ]](/images/menu/eng_BOOKS.png){kind=small} ![[ Dialogue ]](/images/menu/eng_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Press ]](/images/menu/eng_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/eng_REGIONAL.png){kind=small} ![[ _INTERVIEW ]](/images/menu/eng_INTERVIEW.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Dan Coman and Serban Axinte, Sunday, Novemeber 23rd, 2008 at Dekos Literary Circle
Article 
Despre Boierism: manifest si razie
Round Table
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-18 | [This text should be read in romana] | Submited by Grigore Bogdan * INSCRIPTIE Drumurile pe cari nu le umblam, drumurile ce ramân în noi, ne duc si ele, fara numar, undeva. Cuvintele pe care nu le rostim, cuvintele ce ramân în noi, descopera si ele, fara de margini, faptura. Luptele ce nu le dam, luptele ce ramân în noi, ne largesc si ele în taina patria. Samânta pe care n-o daruim, samânta ce ramâne în noi, multiplica si ea fara capat viata. Moartea de care nu murim, moartea ce ramâne în noi, ne adânceste si ea tacerea. Si pretutindeni prin toate îsi pune temei poezia. * NORUL Durerile noastre sunt multe, dar cea mai mare este - sa vezi. Sa vezi ca o noima-nceputa nu se-mplineste, ca sfântul, preexistentul tipar dupa care prin ani esti tinut sa-ti croiesti obrazul si calea în mâni ti se sfarma. Sa vezi cum legenda ce fiinta a prins se opreste curmata la drum-jumatate. Mire-se nimeni ca-n vaile sublunare adast ca Orfeu, ca un alt Orfeu încercat într-alt chip, sfâsiat de accese de cântec, azi ca si mâne dezamagit ca stâncile pe care le-a pus în miscare refuza-a-1 strivi, precum dat îi fusese. Ce greu ramâne si cât de-anevoie te-ndemni norul sa-1 mai ascunzi, norul melancoliei, albul cel trist. Îl porti deasupra-ti si-1 tragi dupa tine dintr-o strada într-alta fara de rost si din poarta în poarta. * NU SUNT SINGUR Obârsiile-izvoare ma mai leaga. Nu sunt singur. Mi-a crescut pe câmp o floare, unde sunt, sa nu fiu singur. Jaruri sfinte, nor fierbinte trec pe cer, sa nu ard singur. Inimi bat, se spun cuvinte, pe pamânt sa nu cânt singur. Umbra-alaturi ia fiinta, unde merg, sa nu merg singur. Neguri vin din nefiinta - -marturii ca nu sunt singur. Vulturi din robie scapa si se-nalta; nu lupt singur. Cade în abis o apa, în adânc sa nu cad singur. Focuri sunt si a credinta. Acest gând cât mai palpita schimba moartea-n biruinta: nu sunt singur, nu sunt singur. * DRUM PRIN CIMITIR Prin locul acesta când treci seara pe cararuile nimanui, pe pietrele albe si negre urechea pe rând sa ti-o pui. Ca în clepsidre prin orbitele mortilor tarna curge masurând timpul cetatii. Pune-ti urechea s-asculti. Si-apoi iarasi s-asculti daca inima, jalnica, vechea; mai bate - si-a cui? A nimanui - cuteza-vei sa spui? Treci numai, treci - fara frica. Si, daca poti, amageste-te singur sa crezi ca zvonul ce-n cale ti se ridica e numai vântul ce vine din luna si-n tara suna. * AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebada. În patria sa zapada fapturii tine loc de cuvânt. Sufletul lui e în cautare, în muta, seculara cautare, de totdeauna, si pâna la cele din urma hotare. El cauta apa din care bea curcubeul. El cauta apa din care curcubeul îsi bea frumsetea si nefiinta. * TAINA INITIATULUI Ziua din urma. Omule, e-adevarat: din tot ce-a fost, nimic nu s-a schimbat, roteste sus acelasi cer, se-ntinde jos acelasi pamânt. Dar un cântec s-a iscat în larg, mare si tainic, în larg. S-ar zice ca sicriile s-au desfacut în adânc si din ele au zburat nenumarate ciocârlii spre cer. Omule, ziua de-apoi a ca orice alta zi. Îndoaie-ti genunchii, frânge-ti mânile, deschide ochii si mira-te. Omule, ti-as spune mai mult, dar e-n zadar -- si-afara de-aceea stele rasar si-mi fac semn sa tac si-mi fac semn sa tac. * LUMINA Lumina ce-o simt navalindu-mi în piept când te vad oare nu e un strop din lumina creata în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetata adânc de viata? Nimicul zacea-n agonie, când singur plutea-n întuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!" O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avânturi, de patimi, o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci -- cine stie? Lumina ce-o simt navalindu-mi în piept când te vad -- minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata în ziua dintâi. * DIN PARUL TAU Întelepciunea unui mag mi-a povestit odata de-un val grin care nu putem strabate cu privirea, painjenis ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Si-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii în parul tau, eu, ametit de valurile-i negre si bogate, visez ca valul ce preface în mister tot largul lurnii e urzit din parul tau -- -si strig, si strig, si-ntâia oara simt întreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui. * NOI SI PÂMÂNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul noptii tine parca-n mâni pamântul si sufla peste el scântei ca peste-o iasca naprasnic sa-1 aprinda. În noaptea asta-n care cad atâtea stele, tânarul tau trup de vrajitoare-mi arde-n brate ca-n flacarile unui rug. Nebun, ca niste limbi de foc eu bratele-mi întind, ca sa-ti topesc zapada urnerilor goi, si ca sa-ti sorb, flamând sa-ti mistui puterea, sângele, mândria, primavara, totul. In zori când ziua va aprinde noaptea, când scrumul noptii o sa piara dus de-un vânt spre-apus, în zori de zi as urea sa fim si noi cenusa, noi si -- pamântul. * FRUMOASE MÂNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeti astazi cu caldura voastra capul plin de visuri, asa îmi veti tinea odata si urna cu cenusa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenusa, ce-o s-o tineti în palmi ca-ntr-un potir, veti fi ca niste flori, din care boarea-mprastie -- polenul. Si plâng: veti fi înca asa de tinere atunci, frumoase mâni. * MI-ASTEPT AMURGUL În bolta înstelata-mi scald privirea-- si stiu ca si eu port în suflet stele multe, multe si cai lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le vad, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le vad. Astept sa îmi apuna ziua si zarea mea pleoapa sa-si închida, mi-astept amurgul, noaptea si durerea, sa mi se-ntunece tot cerul si sa rasara-n mine stelele, stelele mele, pe care înca niciodata nu le-am vazut. * NU-MI PRESIMTI? Nu-mi presimti tu nebunia când auzi cum murmura viata-n mine ca un izvor navalnic într-o pestera rasunatoare? Nu-mi presimti vapaia când în brate îmi tremuri ca un picur de roua-îmbratisat de raze de lumina? Nu-mi presimti iubirea când privesc cu patima-n prapastia din tine si-ti zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!? * LUMINA RAIULUI Spre soare râd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inima. Sunt beat de lume si-s pagân! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs far' de caldura raului? Si-ar înflori pe buza ta atâta vraja, de n-ai fi framântata, Sfânto, de voluptatea-ascunsa a pacatului? Ca un eretic stau pe gânduri si ma-ntreb: De unde-si are raiul --- lumina?- - Stiu: Îl lumineaza iadul cu flacarile lui ! * SCOICA C-un zâmbet îndraznet privesc în mine si inima mi-o prind în mâna. Tremurând îmi strâng comoara la ureche si ascult. Îmi pare ca tin în mâni o scoica în care prelung si neînteles rasuna zvonul unei mari necunoscute. O, voi ajunge, voi ajunge vreodat' pe malul acelei mari, pe care azi o simt, dar nu o vad? * EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -- -si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa îmbogatesc si eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister si tot ce-i nenteles se schimba-n nentelesuri si mai mari sub ochii mei -- - caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte. * UNICORNUL SI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, priveste în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl strapunge. Pe tarm unicornul, o clipa cât anul, se-nfrunta-n poveste cu oceanul. E apa, sau alta fiinta, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalta de spaima-n paragini când taina se sfarma la margini. * NOAPTE Pe luna, când ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara, cu un surâs ametitor tu-mi rascolesti tot furnicarul de porniri, cari nu-si mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zarii biruitoare ma privesti si-n ochii mei te oglindesti stralucitoare, mândra si pagâna. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbratisând cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tau, iubirea si lumina ta - - pe luna, când ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara. * VISATORUL Spânzurat de aer printre ramuri se framânta în matasa-i un paianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat ca raza lunii-i fir de-al lui si cearc-acuma sa se urce pâna-n ceruri, sus, pe-o raza. Se tot zbate îndraznetul si s-azvârle. Si mi-e teama c-o sa cada -- visatorul. * TREI FETE Copilul râde: "Întelepciunea si iubirea mea e jocul! " Tânarul cânta: "Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea! " Batrânul tace: "Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!" * IZVORUL NOPTII Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare ca ochii tai, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai si peste munti si peste sesuri, acoperind pamântul c-o mare de-ntuneric. Asa-s de negri ochii tai, lumina mea.
Views: 4802
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | | ||||||||
| ||||||||||
|
