editura Brumar, 2015
plăcuța Ouija, autori: Liviu Ofileanu și Ioan Barb

***

Avatarurile lui Schreber visând pe muzica vieneză în vagonul de dormit este epopeea lui Ioan Barb și a lui Liviu Ofileanu, cei doi aezi din vestul civilizat. Amândoi sunt fascinați de cultură: Barb la sensul nostalgic și perspectival, Ofileanu la modul simfonic, pe o mie de voci.Vieneză este nostalgia lui Barb ce tinde spre un nimic cu eleganțe simboliste, regională îm limbaj este ocoșenia impredictibilă a lui Ofileanu. Ascultăm un duet de un livresc postmodernist, dar care, prin sensibilitate și detașare de ambiții lumești, după ce toată lumea a fost filtrată prin mintea poetică, se încadrează în mai modernul, holistul postmodern. Absorbim două feluri de intensități care viscolesc peisajul poetic cu explozii, apoi cu trandețuri. Ochiul poetic vede acum și atunci, auzul poetic nu ratează nicio zicere șoadă, după cum nu devine indiferent nicio clipă la efluviile trecutului.
Confesiune de construcție și nouă plăsmuire a lumii sufletului este dialogul poetic dintre Barb și Ofileanu.

Felix Nicolau


Fără – aparent – alte rădăcini comune decât plăcerea de a poetiza, Liviu Ofileanu și Ioan Barb reușesc un dialog poetic care – sunt convinsă – le va aminti unora contradansuri celebre din istoria recentă a literaturii noastre. Tot un joc livresc stă și aici, ca și în cazul lui Mircea Ivănescu și Iustin Panța ori Rodica Braga, în stucatura poemelor. E, totuși, dincolo de livrescul pe care mizează cei doi, și infuzie de biografie, ambii aflându-se pe linia tare subțire dintre realitate și ficțiune. Că la fiecare dintre cei doi e mult poem trăit și asumat nu e nici urmă de îndoială; că fiecare dintre ei arborează măști culturale cu ștaif, făcând din cuvântul scris un purtător de cod unic, e, iarăși, plauzibil; dar cel mai limpede se distinge nevoia fiecăruia de confesiune care se construiește spontan, deși scenariul poate lăsa la iveală unele elemente de plombă – ca tema pe care cei doi, în orb, glosează. Sunt în această culegere pseudojurnale de existență, confesiuni fantasmatice, secvențe de viață decupate într-o notație expresivă, care se îngână și-ți răspund, cum se întâmplă, în rare și binecuvântate momente, să-ți vorbească, fertil&simfonic, spiritele care se închină acelorași zei.

Rita Chirian