| = abonatul connex! | Vali Nițu [04.Oct.04 00:53] |
| Superb final! | |
| = mergind pe rosu | Radu B [09.Oct.04 22:04] |
| Eu mă ascund de tine, Lumină, mă orbește ființa ta. În umbre de forme născocesc lacrimi ce-n tine nu pot exista. Ca un mușuroi am prins rădăcină în crusta nopții,cărînd anotimpuri. …prin gămălii de nisip ele curg - galerii - spre tăcutul mormînt al căinței de-a fi. | |
| = ... | Eugen Suman [18.Oct.04 03:04] |
| mi s-a parut foarte slab finalul. rateaza complet poemul. daca-l incheiai conventional era o poezie sentimentala si oarecum banala. asa insa nu e nici macar atat | |
| = Cu picioarele pe pamant dar cu capul in nori | Bogdan Groza [07.Nov.04 19:12] |
| Cand iubesti,dragostea trebuie exprimata cu voce tare. Mi se pare o poezie optimista, chiar daca " abonatul conex nu poate fi contactat" Numai cand simti in tine iubirea ai tendinta sa faci abstractie de tot ce-i in jurul tau si sa-ti saruti iubitul, in mijlocul drumului, la lumina rosie a semaforului. De aici si impulsurile ( nu telefonice ci sufletesti :)) de a-l suna. Finalul te aduce cu picioarele pe pamant, dupa ce in prima parte cel ce iubeste simtea ca pluteste. | |