= soarele s-a scurs | Atemporis [10.Nov.02 18:30] |
Superba imaginea de majestate cosmica pe care ai creat-o in ultima strofa. Ai reusit sa transpui axa lumii in cuvinte, legatura dintre planul ceresc (ploaie, Dunbezeu, soare), planul terestru (copaci, oameni) si planul subteran (mortii). Retin imagini artistice deosebite, precum `ploaia se catzara pe geam`, `soarele s-a scurs / prin trunchi de copac`, sau `timpul se imprima / pe obrazarul lumii`. De asemenea, remarc o ironie ascunsa in ultima strofa: `privesc in treacat`, `cu talpile / in al noualea cer`, adresata Dumnezeului prea plin de sine care e prea fericit ca sa se mai bucure de legatura magica dintre planuri. | |
= >> Atemporis | Alma [10.Nov.02 22:25] |
Iti multumesc, draga Atemporis. Cand crezi ca esti Dumnezeu, vezi ploaia ca se catara pe geam, pentru ca atunci pamantul devine un capat de cer. Aseara, cand am scris poezia, nu ploua. | |
+ legaturi | Geta Adam [18.Jul.03 18:02] |
Legatura dintre Cer si Pamant, continuitatea vietii pana dincolo de radacini, circuit. Cam asta vad eu si imi place. "oamenii sunt o prelungire a cerului" "cu talpile in al noualea cer" O sa revin. | |
= fain, fain, fain | silviu dachin [18.Jul.03 18:22] |
si mie imi place sa ma joc de-a "imaginatia", sa le vad pe toata cu capul in jos. fain, fain, fain. si totusi, cand o sa fie Dumnezeu cu capul pe pamant, noi... nu cred ca vom mai fi:( | |
= pentru alma | Adriana Mihaita [19.Jul.03 01:41] |
Alina, poezia asta, pe care am citit-o in treacat, se potriveste foarte bine cu starea mea, in seara asta. Superbe imagini in prima strofa, ploaia care se catara pe geam, degete lungi, ramuri, oamenii- prelungire a cerului. Mi-a placut mult a doua strofa. Dar , in a treia strofa, dupa primul vers, ziua si noaptea/sunt stari de agregare nu-mi place. Frumoasa poezie! | |