| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [03.Feb.10 20:43] |
| Istorie, realitate apăsătoare, sensibilitate poetică, imagini care mișcă, tristețe… Scenă… scene… Conștiință?... “un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”! Poet subtil care abordează realitatea imediată. Cu plăcerea lecturii, Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [05.Feb.10 10:56] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = singura conștiință sinceră aparține femeii de serviciu | Iakab Cornelia Claudia [05.Feb.10 12:10] |
| un poem absolut minunat care nu va suparati dar e treapta peste textul lui mihai pacatosul "sa comunicam pe dinamic""" o stare descrisa care nici macar nu e de revolta, nici de victimizare, e un fel de a spune, nu reusesc. invelit in cuvinte spiritul. | |
| = "nici un chirurg nu iubește inima pe care-o deschide" | iarina copuzaru [05.Feb.10 13:00] |
| Poate și inima în formă de cuier, și vînătorii transformați în îmblînziții leilor. Poetul se situează în umbra luminatoare de realitate, vocea lui e gravă, ca din culisele unui teatru anatomic al conștiinței. | |
| = . | Vasile Munteanu [07.Feb.10 10:01] |
| mulțumesc, Claudia, mulțumesc, Iarina, pentru elctură și pentru semnul despre. omul însuși este o unealtă; prin urmare, există un Deus Faber. | |