| = .. | Silvia Goteanschii [08.May.11 10:31] |
| un titlu superb pentru un volum de versuri semnat vasile munteanu. v-ați fi speriat sau ați fi râs zărind printre frunze un hipopotam cu gât de girafă - sau poate am fi primit ca atare această "schimbare la față". plăcut, silvia | |
| = dacă | Ottilia Ardeleanu [08.May.11 12:35] |
| nu aș cunoaște poziția ta față de editarea unei cărți, aș crede că aici s-ar ghici, din penultima strofă cel puțin, o oarecare intenție de a tipări. titlul, care este foarte sugestiv, are câte un "contorsionist" aproape în fiecare strofă: cel cu mâinile alungite și limba lungă, cu apăcături și lumină difuză, poetul - cât de bine i se potrivesc aceste atruibute! apoi, umbra lui - voce, care "afișează" eul poetic, ținându-i tovărășie permanentă. norul transfigurându-se în chipul mamei, iar aici subliniez aceste cuvinte subtile: "am înțeles prea târziu nu poți iubi de nu înveți să-ți pui singur mănușile când degeră". contorsionist la nivel de idee mai mult decât imagine în strofa dedicată tatălui. și, în sfârșit, finalul care culminează prin imaginea transformării dintr-un animal mai mult gras într-unul mai mult lung, aluzie la primele versuri, un fel de a spune aceleași lucruri prin două mijloace artistice diferite ca "aspect", nu ca și conținut. un text foarte frumos gândit și regizat. Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [09.May.11 06:40] |
| mulțumesc, Silvia, mulțumesc, Ottilia, pentru semnul de lectură; și pentru încurajare, dar... mulțumesc, nu; oricât de subversiv ar fi cuvântul "tipărit", să spunem că se referă strict la bancnote. | |