| = Radmila, | Nicolae Popa [23.Aug.07 17:05] |
| Atîta dezinvoltură în scrisul tău încît uneori, în timpul lecturii, uit că citesc versuri. Pur și simplu mi se povestește ceva. Ironia, ba chiar și bășcălia, dau bine într-un asemenea discurs. Pică bine și metaforele, dintre care cea mai faină mi se pare asta: "umbra mea e câmp multicolor" Te tot citesc și sper să pot formula gînduri mult mai precise despre poezia ta. | |
| = dau, si eu, cu "piatra"! :) | silvia caloianu [24.Aug.07 09:29] |
| "tolănită-n verde am să-ți cânt despre moartea care vine-n zori" si "să-mi aducă pietre în cuvânt câmpul meu mai are șase flori" si "i le dau pe-o normă de pământ" - astea si nu numai, mi-a placut mult cum suna. daca e sa facem abstarctie de rimele suprasolicitate, am putea admira prospetimea poeziei, balansand intre un fel de joaca si - ehehe! - "pietre in cuvant"! | |
| = re | Radmila Popovici [24.Aug.07 10:22] |
| Mă bucur dacă faceți abstracție de tot ce e praf și gunoi, lasându-Vă, fiecare pentru sine, cel puțin câte o pietricică din cuvânt, ca amintire. De mi s-ar mai da cu pietre... | |