| = un micropoem de excepție... | Teodor Dume [09.Feb.09 09:06] |
| domnule călin, văd aici o concentrare atentă și un poem de toată frumusețea absorbită din primele trei versuri și jumătatea celui de-al patrulea "cu ochii tăi de catifea", deși este sensibil, mie mi se pare în plus. scuză-mi gestul, dar este doar o părere de care nu trebuie ținut cont lângă acest întreg, alătur o stea de suflet "Va veni o vreme în care voi crede că luna doarme la mine în palme. Câmpurile-și vor scoate greierii uzi la soare iar tu mă vei privi" cu sinceritate, teodor dume, | |
| + trăiască metafora! | Liviu Nanu [09.Feb.09 09:34] |
| Un poem optimist. Un poem din care înțelegem că metafora nu a murit. Un poem inspirat. O sugestie: aș elimina „tăi” din ultimul vers, din cauză de „tu” din același vers. Ar putea suna așa: „iar tu mă vei privi cu ochi de catifea” Se subînțelege ai cui sînt ochii, nu? Citit, plăcut | |
| = vechi savori | Călin Sămărghițan [09.Feb.09 09:36] |
| Domnule Teodor, înțeleg demersul dumneavoastră pentru care vă mulțumesc. Mă bucur că v-a plăcut și că păstrăm în continuare același stil de receptare, că mai găsesc rezonanță, ceea ce înseamnă mult pentru mine, mai ales dintr-un anume punct de vedere foarte important. Personal, n-am mai scris demult în această manieră, pe care o retrăiesc cu plăcere și din plin, bucurându-mă că nu a murit, iar în asemenea cazuri, dacă așa s-a pronunțat versul, eu nu mai am cu ce să intervin. Este începutul unui foarte mic ciclu, care, sper, va mai cuprinde și ziua a doua. În plus, mi-aș dori foarte mult cel puțin încă o "zi" de după ele. Dar toate acestea, deja, nu mai depind de mine. Vă mulțumesc în chip deosebit încă o dată. | |
| = nu a murit | Călin Sămărghițan [09.Feb.09 09:43] |
| Liviu Nanu, același gând la aceeași clipă... Am făcut și corectura care e îndreptățită. Sunt foarte onorat de gestul dumneavoastră, care înseamnă mult pentru mine. | |
| = bijoux | Laura Cozma [09.Feb.09 14:24] |
| Daca as avea in tolba mea una, as fi dat si eu o steluta, asemeni d-lui Liviu Nanu, pentru aceasta mica bijuterie. Cel mai mult mi-au placut campiile ce-si scot greierii uzi la soare. E aici, intr-adevar, lumina si armonia zilei intai. | |
| = Două zile lungi... | Maria-Gabriela Dobrescu [09.Feb.09 17:46] |
| Două zile lungi îți pot părea grele, dar, dacă la capătul lor se află acea privire de catifea, înseamnă că a meritat așteptarea. Răbdarea se învață. Maria | |
| = Despre greieri uzi și soarele nopții când luna doarme în palme | Călin Sămărghițan [09.Feb.09 20:11] |
| Laura și Maria, bucuros de citire, de greieri și catifele. Am avut foarte mari ezitări la postare. E o dedicație pentru zile de noapte. | |
| = promisiune | Călin Sămărghițan [10.Feb.09 13:57] |
| Ioana, mereu în spatele draperiilor... E deja o obișnuință. Și a devenit aproape dezamăgitor când o dai deoparte, și, ups!, nu e. Ei bine, când o să doarmă la mine în palme, îți voi spune. | |
| = cioc, cioc... | ioana matei [11.Feb.09 07:14] |
| ba e! dar...deschide fereastra!...multumesc!... | |