| = Se aud pașii ei, ai primăverii... | Aurel Sibiceanu [28.Feb.10 10:13] |
| "Și m-am întors mai nebun și mai fericit în azilul tinereții mele." Așa arată versurile care nu prisosesc. Mai sunt și altele, de bună-seamă, dar cele citate dau o "greutate" deosebită poemului acestuia, plin de prospețime. Mulțumesc pentru tainul de frumusețe pe care l-am cules de la Dumneata, să am un reazem pentru ziua de azi. | |
| = Ștefania Pușcalău | Ottilia Ardeleanu [28.Feb.10 10:47] |
| Credeam că nu mai vine primăvara. Dar iată cel mai frumos semnal al ei, aici. Și mă bucur de a fi citit aceste versuri care exprimă dorința dar și necesitatea „reîntineririi”, după o iarnă lungă, ca un azil, ce îmbătrânește simțurile. Minunat poemul tău - un panaceu primăvăratic, și te felicit din tot sufletul. Ottilia | |
| = Leac pentru suflete | Ștefania Pușcalãu [28.Feb.10 23:49] |
| Leac pentru suflete să vă fie verdele acestei primăveri! Așa frumos a trecut pe la mine trăirea aceasta, și am vrut neapărat să v-o spun:) Vă mulțumesc. | |
| = stări de scris | Ștefania Pușcalãu [06.Mar.10 13:16] |
| Își scutură cojoacele natura, și toate zilele astea trec prin mine cu stări anume de scris. Mulțumesc pentru semn:) “Veni pe aripa de vânt O veste frumoasă din cer. Și-acuma bătrânul pământ Își lasă cojocul de ger. E vestea ce-o murmură seara zefirul. Pădurea o știe; Sosește de-acum Primavara, să bucure lumea pustie.” (din “Primăvara” Magdei Isanos) | |