| + o altfel de tristețe, | Ottilia Ardeleanu [19.Mar.14 21:52] |
| care apare la suprafață, bacovian, prin acea "fistulă". repetițiile o fac și mai dificilă. au rol apăsător, aici. fiecare strofă induce o stare, sugerează ceva grav ce trebuie scos în afară, pentru a nu afecta și mai mult, și mai puternic. nu știu care să spun că a durut "mai simplu și mai rotund", înclin să te cred pe cuvânt de poet: "atunci e-acum"! | |
| = Simplu, scurt, rotund | razvan rachieriu [20.Mar.14 10:23] |
| Când am obosit de atâta urcat, ne rostogolim pe panta vieții, precum cuvintele de pe o hârtie verticală, care nu mai sunt prinse de liantul sensurilor. Nu toți oamenii fac din viață un clișeu, mai sunt și oameni care improvizează sau sunt conduși de imprevizibil, hazard și inedit. Poezia mi se pare simplă, scurtă și rotundă, de la ea ajung ecouri scurte de sonorități lirice și gnomice. | |
| = fistulă | Mihaela Roxana Boboc [20.Mar.14 16:51] |
| Frumoasă ideea rostogolirii, a oamenilor clișeu. Felicitări! | |