| = ranile juliturilor | Ioan-Mircea Popovici [16.Jul.11 09:16] |
| sigur ca un text se poate citi in fel si chip din cele doua focare F1: "e ca și cum totul s-ar întoarce, doar puțin diferit e-o pulbere fină în care toți trăiesc din nou și-s atât de mici că i-ai putea trece dintr-o mână în alta" F2: "când eram mic sugeam doar sâmburii pe care rușii-i scuipau peste gard duminica la telefon mama spunea, lasă, mai e puțin și vin de sute de ori mergeam prin prafului drumului și pâinea se făcea lună" se simte elipsa de imprastiere a focului incrucisat pe care-l simt privindu-mi palmele inegrite de la nucile decojite ranile juliturilor le vindeci cu cojile nucilor si nu doar atat | |
| = da | florin caragiu [16.Jul.11 09:30] |
| curge frumos seva acestui text, si finalul e ca o floare delicata ce izbucneste prin tulpini... | |
| = . | Ecaterina Bargan [16.Jul.11 09:33] |
| mie mi-au plăcut mult fragmentele selectate de domnul Popovici. asemenea sâmburi sunt bine să-i folosești la început de text, ca să prinzi din start cititorul. | |
| = raspunsuri, cam tarziu | Cristina Sirion [18.Jul.11 20:42] |
| Mircea Popovici E un text cam prea spontan, sunt multumita ca a fost clar in mesaj cu tot jocul aferent. Nici macar nu stiu insa daca-i vorba despre rani, vine un moment in care ai impresia ca tot trecutul e plin de mesaje care atunci ti-au scapat. Florin Ma temeama ca-i un text incarcat. L-am vrut lasat asa, ca pe-o relatare in timp ce stai pe bordura si mananci un sandwich. Si ma asteptam la nimic. Iti multumesc ca l-ai citit, apreciez asta de fiecare data. Ecaterina Da, ai dreptate. L-am lasat prea liber, am gasit si-un typo. Cred ca-i una din putinele poezii pe care le-am publicat fara sa ma gandesc deloc la cititor, parca am plimbat un catel dimineata. E clar insa ca acolo-i esenta, culmea e ca nici n-as fi sesizat. | |