| = LIM | Ottilia Ardeleanu [08.Jan.10 18:41] |
| Deosebit poem! Și cutremurător și înălțător. Și plin de tristețe și adânc purtător de grija îngerilor. Imagini în lanț se desprind, precum sute de explozii. Lumea gri - în contrast cu acele culori de curcubeu ce nu au atins vreodată două maluri. Ciupercile negre și ploile născute de atomii împrăștiați a distrugere. Debordând de figuri de stil, poemul este el însuși știrea zilei: “doar îngerii tremură, își întorc privirile încurajînd sufletele să se înalțe alături. a pus Dumnezeu rogojină în Kazahstan pentru genunchi frînți, pentru coate bătătorite, și o funie a slobozit pe care nu clopotele, ci îngerii duc povara.” Un final care face apel la sensibilitatea umană. Felicitări! Ottilia Ardeleanu | |
| = cuvântător | Danut Gradinaru [10.Dec.18 14:27] |
| L.I.M! E mișcător ceea ce spui tu aici... Este un poem puternic ce vibrează... Se vede că ai început cu dreptul. Ține-o tot așa! Multă Baftă! | |
| = Ottilia, Dănuț | Liviu-Ioan Muresan [09.Jan.10 13:12] |
| vă mulțumesc pentru trecere și aprecieri. LIM. | |