| = "m-am strîns în femeie" | Nicolae Popa [17.May.11 21:00] |
| Poemul, părerea mea, e până la "punct". Dincolo nu are ce căuta. E teritoriul altui poem și a altor frământări. Așadar, poemul drag mie: "dimineața la cinci doi copii băteau mingea de ziduri și m-am strîns în femeie și am simțit dragoste de copii de Dumnezeu de univers am zis că e bine ideile mele vor zbura miliarde și miliarde de ani vitezele tahionice nu rezolvă problema imensității apoi am făcut o cafea și am pornit televizorul femeia s-a strîns în sine cum o prună uscată măruntă să încapă sub pernă copiii băteau mingea de ziduri eu beam o cafea femeia părea că se strînge în punct" | |
| = Domnule Nicola Popa, | Liviu-Ioan Muresan [17.May.11 22:24] |
| cred că aveți mare dreptate. Voi lua poemul la bisturiu. Cu toate că doream a zice și ceea ce este după. Vă mulțumesc de trecere și cuvinte. | |
| = același | Ottilia Ardeleanu [18.May.11 20:49] |
| lucru spun și eu, ideea e forte și transmite suficient până la "... punct". în plus, ultimele 2 versuri, în varianta actuală, chiar strică farmecul poetic. iată ce frumos: "femeia părea că se strînge în punct"! titlul îmi place mult. Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottilia, | Liviu-Ioan Muresan [18.May.11 21:54] |
| mulțumesc de trecere și puncate. Am dorit o a doua părere pentru a modifica textul. O fac acum. | |