Members comments:

+ Gardul pe care-mi plimbam mîinile
Nicolae Popa
[09.Dec.09 13:37]
Un poem de o claritate cristalină. Dar hai să luăm primele trei strofe:
"Condamnarea mea în acest tablou
cînd iarna e o frunză de sticlă
cu buzele răscoapte după fiecare uitare"
Să recunoaștem, nu citim chiar în fiecare zi așa ceva.
Pe urmă:
"mi-e teamă de spațiul
în care mă vei reconstrui
din oasele mele poduri
devorîndu-și trecătorii
venele într-un mănunchi de străzi
pustiite și degetele de hîrtie
îngălbenind marginile orașului"

Apoi:
"memoria ca o veioza luminînd mijlocul ploii"

Și, de fapt, marea scufundarer în poezia acestui poem:
"sub pleoape se scutura un praf greu
așa cum devine sufletul într-un ochi de apă"

Sfârșitul?
Sfârșitul sună așa:
"umbra e un călău așezîndu-mă
între punctele cardinale din vis."

Slabe, foarte slabe șanse ca acest poem să nu aibă o stea!
Stea!






 =  iarina-puritate
Nache Mamier Angela
[09.Dec.09 17:05]
acest poem este traversat de o respiratie lirica ampla si eleganta
poeta este prizoniera frisonului liric"iarna e o frunza de sticla" un suflu umanist duce la"oamenii/se transforma-n pasari de noapte/prin bratele noastre întinse"
spatiul poeziei cere sacrificii într-o cetate oarba "unde se-ascund cersetorii poeti/lânga un pian fara clape"
poezia este purificare,sanctificare,asceza nobila:"sub pleopae se scutura un praf greu/asa cum devine sufletul într-un ochi de apa"
un final inspirat,într-o adevarata voce cosmica:"îmi las trupul sa cada:umbra e un calau aezându-ma/între punctele cardinale din vis"

 =  sub pleoape(un pian fără clape)
Ioan-Mircea Popovici
[09.Dec.09 18:31]
lîngă un pian fără clape


............
lîngă un pian fără clape
timpul
corăbier despărțind
..................
prima amintire e un gard
pe care-mi plimbam mîinile
memoria ca o veioza luminînd mijlocul ploii
știam oricît din mine
sub pleoape se scutura un praf greu
așa cum devine sufletul într-un ochi de apă

 =  Iarina Copuzaru
Ottilia Ardeleanu
[09.Dec.09 20:29]
Dragă Iarina, un vis care are puncte cardinale este clar "Condamnarea mea în acest tablou". Într-adevăr, un poem ca " o frunză de sticlă". Vezi prin el transformarea, reconstruirea...
Și-apoi timpul în care "îmi las trupul să cadă
umbra e un călău așezîndu-mă
între punctele cardinale din vis."

Frumos!
Ottilia Ardeleanu

 =  puncte cardinale
iarina copuzaru
[10.Dec.09 13:53]
Mulțumesc tuturor pentru felul în care ați scos poemul din ascunderea lui. Și versurile, dar și înțelegerea lor (identificată uneori cu punctele cardinale) ne modelează (și ordonează) ființa.
E o zi pe placul meu:)

 =  semn...
Petruț Pârvescu
[10.Dec.09 15:23]
***
antologica, felicitari!

Condamnarea mea în acest tablou
cînd iarna e o frunză de sticlă

 =  Domnule Petruț Pârvescu
iarina copuzaru
[11.Dec.09 00:51]
, sunt încîntată de semnul lăsat.
Și condamnarea pe care ați rostit-o e tot un semn... al interiorului poeziei.
Vă mai aștept.




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !