| = Cineva nevăzut! | Ottilia Ardeleanu [15.Jun.10 17:14] |
| o poezie de mare dragoste, de suflet zidit cu măiestrie. sunt niște cuvinte pline de cuminte, de har. despre trecere. cum să poți trece, altfel decât prăbușindu-te “în potecile trase de cocori pe azurul veșted ca menta...”? – atât de frumos și înălțător exprimat! câtă apropiere de Cel ce, “despovărat de gloria lumii”, privește nevăzut. Tatăl și Mama, ce bine pot fi, printre boabele de rouă, Făpturi ale Domnului. mă înclin, Ottilia Ardeleanu | |
| = aurel sibiceanu- cineva | Mihaela Roxana Boboc [15.Jun.10 18:49] |
| E atâta poezie și melodicitate în aceste versuri că e greu să nu te înclini și să nu recunoști valoarea și frumusețea sufletului acestui poet. Aceste versuri sunt preferatele mele: te poți prăbuși, în potecile trase de cocori pe azurul veșted ca menta... era tatăl meu despovărat de gloria lumii, cheltuit de cețuri și melancolie, de pasul culegătorului de vie… Simt dragostea și legătura aceasta puternică a sângelui care strigă chiar și după trecerea dincolo. Mihaela | |