| = revoluția primăverii | Anghel Geicu [07.Apr.12 21:02] |
eu așa văd. îmi place textul tău, metaforele curg de-a valma mi-e greu să dau un exemplu. am citit cu plăcere cu același respect, Anghel Geicu | |
| = mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [07.Apr.12 22:14] |
| Anghel Geicu, pentru semnul de lectură și pentru tot ceea ce ți-a plăcut în acest text. numai bine! | |
| = . | Alexandru Gheție [08.Apr.12 08:16] |
| e intereseant cum toți li toate ies în stradă pentru... "nevoia de viață". Și de aici o altă lume se creează, doar așa se poate scăpa de "aerul cenușiu al zilei". frumoasă imaginea lumii în a sa "topire/ înflăcărată". și imaginea din final, cea creeată în ultimele 6 versuri. :) | |
| = mă bucur | Ottilia Ardeleanu [08.Apr.12 09:46] |
| că se simte nevoia de viață. îți mulțumesc, Alex, pentru trecere și pentru cuvinte. | |
| = Cu pâine și sare să întâmpinăm vremea prefacerilor mari! | Maria Elena Chindea [22.Apr.12 08:28] |
| „Aducerea la cunoștință a nevoii de viață” – aș zice că-i reportajul de „frontul vieții”, chiar din linia întâi! În fond Iisus a venit să ne-aducă „războiul”, neliniștea, nu „pacea”, adormirea, „legumirea”...”În războirea dintre uscăciune și vijelie” – de fapt războirea dintre mortificare și viere. De-atâtea ori uităm să „ardem”, ne trăiește (legumește) viața, nu o trăim noi pe ea. De aceea e nevoie de „bătrâni cu sceptre” care să pună „piciorul în prag de primăvară” (simbol al înnoirii, reînnoirii) să ne-aducă aminte regalitatea celestă și nevoia continuă de reconfigurare interioară pentru creștere. Orice stagnare înseamnă „moarte”, legumire. Așteptând să înflorească și-n mine o „lume rotundă și verde”, mă-nclin cu drag Maria | |
| = "ne trăiește | Ottilia Ardeleanu [22.Apr.12 14:34] |
| viața (pe noi), nu o trăim noi pe ea." - am selectat o frază din comentariul tău, care spune mult despre om, în general, despre relația lui cu viața. mulțumesc și de data aceasta! Ottilia | |