| = fericiți cei săraci... | Ioan Postolache-Doljești [08.Dec.13 08:14] |
| viața și forța unei poezii constă zic eu în capacitatea ei de a te pune pe gânduri. realismului copleșitor m-alătur dacă îmi permiteți cu: flotanți suntem în fiecare zi până și-n noi și-n inimile altora provizoratu-i fum de cauciuc tămâie ori santal semnăm mereu în stări de vis dar viitoru-i veșnic altceva caietul vieții-l scrim sau mâzgâlim și filele rămân tot mai puține și scrim și rupem fila o mototolim și o zvârlim și-așa mereu până vom adormi definitiv visând pe cocoloașe de hârtie... cu plăcerea lecturii, Ioan. | |
| = . | octav luca simota [08.Dec.13 20:09] |
| ottilia eu vreau să punctez numai ce sună aiurea – aranjarea versurilor în pagină iubirea ta sticloasă mi se tot împuținează cuvintele radioactive și titlul pohemei | |
| = mulțumesc | Ottilia Ardeleanu [08.Dec.13 18:54] |
| pentru lectura constantă și pentru aprecieri. "viața și forța unei poezii constau în capacitatea ei de a te pune pe gânduri." și ce poate fi mai plăcut pentru acela care scrie, decât să "afle" cititorul într-o stare de meditație grație versurilor sale?! | |
| = alex, | Ottilia Ardeleanu [11.Dec.13 16:13] |
| mulțumesc pentru observații, mă voi gândi asupra acelor exprimări și aranjamentului textului. este loc de mai bine, cu siguranță. cu scuze pentru întârzierea răspunsului. am dat abia azi peste comentariu. | |