| = Umbrele adună angoasele | razvan rachieriu [01.Sep.21 09:52] |
| „Toate umbrele seamănă între ele”, sunt recipientul în care se adună angoasele, fobiile, anxietățile și ipohondriile și se manifestă acolo unde lumina convertitoare nu ajunge. | |
| + Da | emilian valeriu pal [04.Sep.21 20:22] |
| Din punctul meu de vedere, o nebunie de poezie, cu un ritm natural ca natura umană cu niște contorsiuni și trimiteri în basm făcute cu scopul de a-ți da cu realitatea în cap. Un text imprevizibil și totuși oarecum comun pentru că nu e străin de nimic din ceea ce este omenesc. | |
| = Gratuitate! | ioan peia [05.Sep.21 07:32] |
| Joacă gratuită de cuvinte. În stilul ăsta se pot compune miliarde de compoziții fără sens. | |
| = Revin | ioan peia [06.Sep.21 05:28] |
| Am comis, din neatenție, o repetiție jenantă. Voiam să spun că, în felul ăsta, se pot fușeri miliarde de compoziții fără sens. Totul e bolovănos, pus cu lopata, bașca asocieri complet neinspirate de vorbe. Nu fac referire decât la ultima strofă: ”dimineața realitatea îmi dinamitează fereastra/pereții certitudinile mă trezesc sub mormanul de moloz al viselor prăbușite”... bla-bla-bla! Nici măcar o proză cumsecade nu poate fi socotită întocmirea. N-are pic de simțire, de zvâc, de inteligență discursivă. Rateu total. | |
| + Strong New Poetry | Dragoș Vișan [13.Jun.23 13:02] |
| Un poem confesiv scris excelent într-o tehnică neoavangardistă. Ioan Ioan Peia n-a adus niciun argument în critica sa distructivă. Poemul este despre starea de disconfort chiar matinală, despre o personificare a umbrei pe care o lăsa și eroul Dan din "Sărmanul Dionis". M-a surprins tot discursul poetic, inclusiv amintirea efectului la lectură a unui poem de Mircea Cărtărescu. | |