| = Maria dragă, | Ottilia Ardeleanu [27.Oct.23 17:55] |
| ai aici un discurs fin. și subtil. filmic. aproape că doare fiecare pasaj-idee. te rog, corectează aici: ia lovit - i-a lovit! steaua o adaug deja, ca un semn de apreciere. | |
| + acum | Ottilia Ardeleanu [27.Oct.23 17:56] |
| acum cu steaua... | |
| = Ottilia, | Maria Mitea [27.Oct.23 18:18] |
| mă faci să plâng, și am să, :) aș fi zis că ești născută în zodia racului, dar văd că ești ca și mine, berbeacă, :) mulțumesc!mă bucură mult, a mai fost (odată) postată, la atelier, acuma am reorganizat-o puțin, s-o meritat să trag cu ochiul peste vechituri | |
| = acum aproape că înțeleg | Stanica Ilie Viorel [27.Oct.23 18:24] |
| la prima citire (ori am citit greșit, ori ai corectat) era de dimensiunea a doua, nu a două și căutam să pricep la ce fel de dimensiune faci referire nu-mi rezulta nimic deci, are o inimă cât două Aha! propunerea ta este un joc, ca o țopăială ștrengărească, dar privită cu ochii unui regizor că bine a observat Ottilia! și îmi place mult și ideea construcției, dar și ideea de fond se închide perfect pe acel final (pe care eu nu l-am mai întâlnit ca metaforă) “iar zâmbetul i se naște dintr-o malformație” chiar îmi oferă un subiect pentru o ușoară meditație și, nu știu de ce, mă duce cu gândul la tablourile lui Picasso ai și de la mine +++++ | |
| = Ilie,da, cât două, :) | Maria Mitea [27.Oct.23 18:33] |
| mulțumesc mult de lectură și că primești scrierea ca o ușoară meditație! | |