Members comments:

 =  Eternul necesar
Nicolae CORNESCIAN
[23.Nov.10 14:59]
Periplul eroului continuă în aceeași notă caracteristică. Personajul e supus experimentelor gravitând între două dimensiuni tangențiale; realitatea și plăsmuirea, undeva la hatul transei întremătoare: „…mi-au strecurat în suflet dulcele ghimpe al speranței”
În comparație cu fragmentele premergătoare aici, autorul, conferă conștientului personajului său un rol hotărâtor: „Nu-mi venea să cred ceea ce auzeam”.

Evident că Ruxi e aceeași pavăză, un fel de refugiu ori remediu necesar în vederea menținerii filonului înțelegerii realului înconjurător: „Eram pe punctul de a săvârși un sacrilegiu…”
Ca un punct de susținere, parafrazând vorbele autorului, Martin e avocatul care să pledeze pentru rostul cărților în lume.

Subiectul captează prin puterea expunerilor vii, raționale, presărate de dialogurile necesare anumitor lămuriri.

Dar iată și un final marcant:
„Trăisem câteva clipe, care mie mi s-au părut ani, în mijlocul familiei literelor stacojii ale alfabetului și învățasem într-un sfârșit ce înseamnă să iubești cartea cu adevărat.”

Dincolo de orice existență persistă, cel puțin, o idee pentru că din conglomeratul ideilor se naște cartea – eternul necesar.

 =  Vă mulțumesc, d-le Cornescian...
Emil Iliescu
[23.Nov.10 17:37]
Vă mulțumesc, d-le Cornescian, pentru analiza prin care ați surprins mesajul textului meu. Fiind plecat departe de casă, finalul textului a fost postat cu întârziere din cauza unor condiții tehnice. De aici, din Cipru, vă doresc inspirație și gânduri bune!
Cu prietenie, Emil Iliescu




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !