| = ... | Cristina Cirnicianu [02.May.11 19:58] |
| Eu m-aș aventura într-un comentariu amplu pe acest text, îmi cer scuze anticipat dacă o să plictisesc, mai ales că sunt convisă că nu o să spun lucruri noi. Nu intenționez să fac critică literară. Ideile încropite aici sunt de mare esență. Că nu toată lumea este pregătită să înțeleagă întocmai, este altă treabă. Poate altă dată (și eu mă număr printre aceia care încă nu înțeleg mult din ceea ce ucid, conștient sau nu). Sârșitul lumii, clișeistic vorbind, este mult mai simplu de asociat cu o dată anume, rotundă ex. anul 2000 sau 2012 sau cine știe. În istoria omenirii au fost, într-adevăr și momente autodistructive de mare anvergură. Dar sfârșitul lumii începe cu fiecare om în parte. Poate greșesc interpertarea ideilor tale și daca e așa te rog să mă corectezi. De altfel, nu pot să nu mă duc cu mintea la „Ars Alchimica”, o idee interesantă și anume aceea a „putreziciunii” din ou înainte de a da viață. Aș mai adăuga faptul (subînțeles) că viața nu ar putea fi dusă spre eclozare dacă nu s-ar respecta și aumite condiții de incubare. Aici stă ascunsă arta vieții (aparent contrastant, pentru unii). Există și arderi de tot sau „morți” din a cărăor cenușă nu se va mai naște viața, din contră le-aș numi găuri negre sau pur și simplu stingeri. Una peste alta, poate că sunt aiuristică acum și m-ai prins într-un domeniu, n-aș putea spune drag mie, dar de interes, într-adevăr toți avem astfel de fotografii, dar nu toți avem ochi să și vedem sau darul acela (chimia necesară) încât să developăm acele imagini, cu atât mai mult să le și interpretăm. Ar fi interesant să știm cu ce și cât anume contribuim, fiecare în parte, la sfârșitul lumii. Spui la sfârșit de poem „eu am mai multe fotografii cu el” ar putea fi imagini atât din memoria colectivă (nu știu câtă lume conștientizează acest lucru) la care mai adăugăm și memoria personală (fiecare cu păcatul lui, deși nu neaparat unic, „nimic nou sub soare” :)). Până la urmă toți ucidem într-un fel sau altul. Importantă e proporția în care reușim să recuperăm sau să regenerăm ce am distrus, în așa fel încât sfârșitul lumii să se ducă mult mai departe de noi, copiii noștri, nepoții noștri ș.a. „Vremea robiei e primăvară pentru sufletele/celor care le au!” Eu încă mai caut blajinii! Închei aici, înainte de a plictisi :). Fratern! Cristina C | |
| = poze | Anni- Lorei Mainka [02.May.11 20:37] |
| da, asa e, poze am vazut si noi, sau chiar le-am impachetat la loc fara umezeala, sa le gaseasca si altii , atunci in momentul cel mai potrivit.... concluzia este ca usa casei cu papusi - astepti sa apara papusarii si tot ele, creatiile vin , dar zic hotarit : "iadul este acumul"..... | |
| = raspunsuri | Adrian Suciu [02.May.11 22:40] |
| Cristina, multa dreptate ai, mai putin in privinta faptului ca vei plictisi! Ani-Lorei, am fost amindoi, sigur, prin acelelasi locuri si prin acum! | |
| + apoteoza viermelui orb | Adriana Lisandru [04.May.11 14:21] |
| Adrian, asta e o carte colesitoare. Completa. Nu intamplator spus “carte”, nu “poezie”. Este intreaga, mistuitoare, dureroasa. Am citit-o de trei ori (nu ma intreba cu ce eforturi, nu-i vina ta) si mi-a fost greu sa o reiau, fiindca m-a obligat sa o simt pana-n panzele albe… sa fug de mine. Nu mai reiau fragmentele de aici (care “fragmente”, oare? imi spun). Acum imi voi asuma riscul de-a lasa o stea, cu sentazia ca ceea ce fac e putin. Vreau doar sa-ti multumesc pentru ce am citit | |
| = Adriana | Adrian Suciu [04.May.11 17:25] |
| Adriana, sora mea! Noi vedem lumea cu aceiasi ochi, chiar daca lucrul asta e greu si e altfel si drumurile noastre sint despartite. Te fericesc pentru ochii tai si ma rog ca Dumnezeu sa fie un fotograf bun! | |
| = ”Fotografii de la sfârșitul lumii” este, | Nicolae Sorina [05.May.11 05:41] |
| o minunată poezie. Se întâmplă în felul acesta: o citești, te uimește, te pune pe gânduri, te face curios...Două versuri libere (măcar ele, dacă noi nu): ”Vremea robiei e primăvară pentru sufletele celor care le au.” Mult succes în continuare. Sorina. | |
| = Poezie în carne | Alina Maria Ivan [05.May.11 17:40] |
| De fiecare dată când citesc textele tale, simt nevoia să le recitesc și să le traduc....Îmi aduc bucurie... | |