| + "un om plictisit de propriul imperiu" | Vasile Mihalache [27.Jan.12 18:31] |
| Am scris un comentariu fara titlu si l-am pierdut, acum scriu din amintire si imi dublez efortul pentru ca merita. Este un poem scris cu o fluenta remarcabila aproape de stilul lui Mircea Ivanescu dar fara intorsaturile lui de logica.Aceasta moarte presupusa ca o lichefiere a personajului creaza si toate lucrurile din universul lui propriu:trotuar, vene,caine, otrava viselor,paianjenul si plasa lui,etc. Poemul nu insista pe evidentierea unui limbaj ci tinde spre o monotonie insuportabila, introvertibila, melodica prin recitare dar cu puternice dubii de risipa a cuvintelor intru emailarea(fasonare aproape perfecta) unei unice idei, alunecus al vorbelor asemanator unei palnii deasupra unui recipient fara fund.Cred in final ca trebuia sa te opui tentatiei patetice a jumatatii de vers:"Iar omul acela sunt eu." | |
| = blana lui tot mai neagră | Leonard Ancuta [27.Jan.12 21:05] |
| multumesc pentru apreciere domnule mihalache. m-am tot gandit dupa ce am scris daca sa pastrez acea ultima chestie de final si iata ca am pastrat-o, chiar daca poate parea cam patetica. dar ea intareste intr-un fel ideea centrala din poem, pentru ca asa cum se vede,personajul principal al scrierii este un om care observa si omul acela sunt eu. | |