| = Oglinzi puse pentru a supraveghea iubirea | razvan rachieriu [06.Feb.17 08:37] |
| Te plimbi printre “oglinzile” puse de tine pentru a supraveghea iubirea, care-și ornează “goliciunea adâncă” cu “cuvinte”, și o umple cu fiori puzderie și astfel golul devine o “aglomerație”, în care eroticul este înghesuit alături de emoții, afecte și sentimente, și care, totuși, nu are nimic dintr-o promiscuitate. | |
| + ne lăsăm dragostea pe străzi | Silvia Goteanschii [06.Feb.17 22:42] |
| ce e sfânt, e mai mult decât dragoste, cred că nu există un cuvânt potrivit pentru a spune asta dar până la promisiune, e un text promițător, din punctul meu de vedere :) Imaginea aceasta e minunată: Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim, pe unde lăsăm un colț de lumină și câteva bucățele de pâine sau: îți întind mâna în singurătate îți întind frigul și ploaia, ca într-o promisiune sfântă. Titlul este inspirat, însă parcă nepotrivit aici dar e doar o părere, mă pot înșela, deși l-am citit de cîteva ori, cum obișnuiesc de obicei și numai după aia îndrăznesc să vin cu opinii, chiar dacă există acel - până unde zăpada atinge e un pic ambiguu succes ! să nu uit, cel mai mult mi-a plăcut ce am scris în titlul acestui comentariu | |
| + . | dorin cozan [08.Feb.17 19:13] |
| Dacă ar fi să subliniez cu roșu ceea ce m-a făcut să-mi ridic pălărioara în fața acestui text, doamnă A., ar fi: "tandri și sfidători" "Ochii tăi mă văd până unde coboară întunericul" "vidul acestei vieți" "îți întind mâna în singurătate...ca într-o promisiune sfântă". Am simțit, citind, ceva din numinosul de care vorbea R. Otto. Ceea ce poate deveni o marcă poetică, dacă nu e deja. | |
| = un colț de lumină | Zavalic Antonia-Luiza [08.Feb.17 23:22] |
| Eugenia, Răzvan, Silvia, Dorin vă mulțumesc din suflet pentru că adus lumină cuvintelor mele. Inima mea e plină de recunoștință. | |