| + stătea cu fruntea lângă fruntea lui surori | Silvia Goteanschii [30.Nov.17 14:51] |
| am scris si eu azi o poezie, am postat-o, simteam ca nu e Ea, poezia pe care vreau azi sa o citesc sau sa-i spun a mea si am sters-o imediat dupa ce am citit acest text al tau (intelegi de ce) te citesc de cand ai inceput sa postezi pe agonia nu stiu, o fi un fel in care vrei sa ne spui ca nu e ea, ca nu sunt zori langa ea, ca ea e altfel, sau ea e altundeva șoapte loveau peste tot ... ciudat, cînd poezia aceasta strigă mai mult, personajul parca s-ar arata cititorului în carne si oase, decepționat, obosit nu stiu daca am inteles in nota asteptata de tine, dar ce poezie, ce barbarie :) | |
| = Silvia | Laurentiu Nastasa [30.Nov.17 16:34] |
| Este despre neputinta lui de a se pierde, de a umbla la matricea lui identitara, ca reduta ultima a separării. Încearcă, dar tot ce ii iese e un rol, o spoiala pe care, cu cat o interpreteaza mai bine, cu atat il macina mai mult impostura si cu atat intelege mai bine ca nu e unde trebuie sa fie, unde ea il asteapta. Nu m-as fi gandit ca cineva urmareste ce scriu. M-am cam fâstâcit :) | |