| = Silvia | Claudiu Tosa [14.Oct.20 02:39] |
| Mi-a placut mult poemul tau dar cu unele modificari pe care eu personal le-as face pentru a elimina anumite repetitii (pentru mine inutile) dar si pentru a da o cursivitate mai buna. Mi-am permis sa modific si sa atasez aici versiunea cu care rezonez si pentru care eu personal ti-as da o stea; atat pentru realizare cat si pentru final. așa e când ești doar muzică într-un oraș al surzurilor lângă propriul trup când lupii din pădure îți adulmecă demența și teama că devii animal și înțelegi că ești rece și te bagi sub dușul fierbinte din care curge un sânge la care nu te aștepți sângele acela care te face oricum fontă cenușie instalație de iluminat moartea așa e când ești obosit când nu mai ai putere să-ți câștigi ridurile așa e când ești doar om dar porcii îți grohăie înăuntru | |
| = bună | Silvia Goteanschii [14.Oct.20 08:50] |
| Îți dau toată dreptatea, Claudiu. Și chiar mă gândeam că revin pe el din cauza repetițiilor... Mulțumesc | |
| = Sesizez cla titlu. Accept și mă bucur nespus de "Îți plâng și ciorapii" | Irinel Georgescu [28.Mar.23 17:47] |
| N-am aproape nicio observație de făcut asupra stării de supărare pe fiarele arenei, a seriozității... îngăduitoare (oximoron). Titlul este totuși unul prea încrezător, ori ar fi putut fi ambiguizat puțin: "mi-e dor de-un mine". E o simplă sugestie. Poate fi schimbat sau nu, titlul rezistă și el! Chestia cu ciorapii personificați amuzant rezistă. Femeile harnice mai transpiră în săptămâna lucrătoare. Au ce face! | |