| = Citind poemul | nicolae tomescu [13.Jun.21 11:05] |
| am rămas cu impresia că și acolo departe, la o margine de românime, chiar în vremuri mai îndepărtate, se vorbea o limbă pe care ar fi înțeles-o, atunci ca și acum, toți românii. Ce frumos sună: dădea cu-n ciot di măturiță la un capăt di hudiță. Desigur mai intervine aici măiestria autoarei de a potrivi cuvintele înțelese de toți, astfel încât cititorul parcă s-ar afla și el în mijlocul acțiunii descrise | |
| = Domnul Nicolae, | Maria Mitea [14.Jun.21 05:23] |
| Mi-ați făcut o bucurie! Adevărat, așa este, acolo la o margine de românime, în satul în care am crescut, noi vorbeam o română adevărată, una ca în cărțile vechi. Când am ajuns să studiez în România încă mai foloseam destule arhaisme ca să impresionez colegii. :) Vă mulțumesc pentru trecere, și cuvintele din inimă! Cu această ocazie vă urezi și eu Felicitări pentru cartea ”Oameni și vremuri - povestiri” Drum bun cărții spre inima cititorilor! Multă sănătate și bucurii de la c ei dragi! Cu mult drag! Maria, | |
| = Ei, | Ottilia Ardeleanu [17.Jun.21 18:04] |
| mai știu eu pe cineva care a cules "de la locul faptei" amintiri și le-a pus pe versuri, apoi într-o carte. Frumos mi se pare a readuce în prezent stări, limbaj, obiceiuri... Mă bucur pentru asta, mult succes! | |
| = Așa este, | Maria Mitea [18.Jun.21 04:21] |
| Dragă Ottilia, muza a ajuns la cules de amintiri. Și dacă ai ști cât m-am luptat să trăiesc doar în prezent, :) Pe moment am să mă mai joc, și da, într-o zi am să le adun într-o carte. Să știi că mă bucură mult trecerea ta și suportul oferit! Cu mult drag! Maria, | |