Members comments:

=  "impiedica-te de mine!"	maria balan [20.Sep.05 14:04]
gandul, dorul, dorinta ta. toate se incarneaza in fapturi patimase, instinctuale care strabat distantele in salturi mari,pana se implineste atingerea dintre voi, cei aflati la mari departari. "pe sub plapumă, tălpile mele se-ntâlnesc cu tălpile tale: își spun povești cu poteci, degetele noastre se sărută, plănuiesc rute, se oglindesc unele în unghiile celorlalte." imi plac tare mult poemele tale vii, personificari atat de credibile ale gandurilor tale electrice. dintre strofe am ales-o pe aceasta: "apoi, ca și cum nu s-ar mai putea întâmpla nimic, aștept eu dimineața; momentul deschiderii mele de pleoape naște în tine - oriunde-ai fi - un tresărit, o noimă, un curent electric continuu, începutul unei dureri care se-ntoarce la mine tulburată, grăbită, printre copaci, oameni și pietre. eu stau la fereastră, deschid brațele și-o primesc. obosit, fătul tresăririi tale mi se cuibărește la sân și-adoarme.", semanand cu gestul de credinta in iubirea ta.
=  corespondenta de la trimisul tau special in propriu'ti suflet	Cristian Oravitan [20.Sep.05 14:29]
mi se pare, mereu, ca transmiti niste veritabile reportaje de front; ai incercat sa faci, cateodata, si pe secretarul de redactie, sa iti spui "tre'sa concentrez, putin, tre'sa renunt la cateva pasaje ca sa intre o reclama?" oricum, imi place de fiecare data ceea ce scrii...
=  merituoșilor mei (comentatori)	Alina Livia Lazăr [20.Sep.05 21:05]
Maria, Tot ce îmi doresc este această credibilitate de care zici. Nici nu poate fi altfel căci aleg totul de aici, din viața reală. Iar tu, Marie, alegi mereu versurile pe care mizez cel mai mult sau, dimpotrivă, cele de care mi-e teamă (oare vor exprima ceea ce simt așa cum trebuie?!), pe scurt, ești cititorul pe care-l aștept! Cristian, Sunt pasaje PRIN care trebuie să treci: e musai. Linii de front care trebuie câștigate. Nu ai cum să renunți la ele, chiar dacă spațiul publicitar e cel care aduce veniturile... Cred că ai vrut să îmi spui să fiu mai concisă, să nu mă întind atât de mult. :) Rețin sfatul și îl iau în considerare. Mulțumesc. prietenesc,
+ Pentru ca meriti	Adrian Erbiceanu [20.Sep.05 22:28]
Alina, nu este un lucru usor sa exprimi sentimente cu naturalete si dezinvoltura. O faci, si ma surprinzi! Nimic frivol, nimic cautat: "apoi am rupt catusele, pompandu-mi sangele in afara, aorta mea e-un vulcan ce inghite podeaua. inoti in lava acestui salbatic mine implorandu-ma." si: "sucesc limbile ceasului, care-ncotro. am eliberat timpul. tirania ta a intrat in istoria oaselor mele, pentru ca merit." Poate ca as fi eliminat cele 6 versuri care urmeaza dupa: "pentru ca merit". Poezia, cred, ar castiga in robustete. Pentru ca meriti!
=  lui Adrian Erbiceanu	Alina Livia Lazăr [20.Sep.05 23:58]
Adrian, Da, este ceea ce caut: naturalețea și dezinvoltura. Mă bucur că am reușit asta într-o oarecare măsură. Mă voi mai gândi, într-adevăr, la cele șase versuri de care zici. Mulțumesc, sper să merit! :) prietenesc,
=  pana sa "urle" "capruiul", dincolo de orgolii si "prietenii"...	silvia caloianu [21.Sep.05 07:45]
nu e noua ideea unei femei maso-sadice. intalnim in perimetrul artelor ravasitoare subiecte - intrigand si emotionand, in acest sens, dezvoltand profunzimi psihologice - convingatoare prin modalitatea lor expresiva. ceea ce nu pot spune, insa, citind chiar primele doua strofe ale textului in cauza. si nu e vorba doar de atmosfera antitetica: aceasta ar fi putut sa denote dedublarea personajului, ar fi putut contribui la obtinerea unei valori emotive, daca era aplicat mai cu pricepere instrumentul verbal. cu multa rabdare, citesc primele strofe. "fotografiez" textul in intregime, o iau de la inceput. asadar, prima strofa constituie un enunt. in a doua - scena se deruleaza in prezent. dupa care urmeaza o sttrofa/paranteza in care sunt evocate actiuni de candva. paranteza se inchide si, nu deranjeaza imperfectul, ramas acolo, dar...ca urmatoarea strofa e la perfectul compus. nu a trecut mult, de la strofa a doua, asa ca...hai sa ne amintim ca acolo eram in prezent! as putea merge mai departe, as putea demonstra de ce nu m-a intrigat/atins de ex., precipitatul "apoi"-"apoi", asa incat sa mi se para si mie nemaipomenit de reusita poezia, demna de a reprezenta valorile siteului la "recomandate". dar nu are sens: incurajarile gratuite vor continua - oricum! - , vor deruta autorii...
=  părere	Paul Bogdan [10.Dec.18 14:27]
O poezie ce conține figuri de stil deosebit de clare și mai ales puternice rar întâlnite în poezia scrisă de o femeie! Am observat câteva stângăcii: - "pompându-mi sângele-n afară" , consider acel "în" ca fiind excedentar - "înoți în lava acestui sălbatic mine implorându-mă". ...acestui sălbatic din mine, acestui sălbatic ce sunt, - "e singurul semn că m-ai luptat." La fel, "m-ai luptat"... o expresie greoaie, poate găsești altceva Desigur, aceste "observații" pot fi ignorate, sunt doar ceea ce cred eu despre poezie, eu care nu mă pricep la critică literară. M-am exprimat totuși din dorința de a te ajuta să păstrezi discursul clar, fără piedici. Una dintre aceste piedici este și: "aorta mea e-un vulcan" În momentul recitării, "e-un" se pronunță "iun"... de ce iun? aorta mea e un vulcan... cuvinte clare deoarece prin cratimă nu trebuie să salvezi măsura unei poezii cu rimă și nici să expui ideea folosind "limba vorbită" într-o astfel de poezie. alte exemple: "se-ntâlnesc" "cu-nverșunare". În rest... numai de bine. Bănuiesc în tine o poetă de succes. Ține-o tot așa!
+ "din patul nostru s-a ridicat alb o columbă"	Negru Vladimir [21.Sep.05 09:13]
Are acest text un fel de incoerenta care ii da o nota aparte de fragilitate, de parca unele dintre idei ar fi fost "nascute" cu ultimele puteri si nu doar scornite pur si simplu la o cafea... poezia asta are in ea multa pasiune si talentata autoare este generoasa reusind sa ne transmita un gen de mozaic al expresiei femininului... mi-a placut textul inca de la prima citire insa am ales sa joc rolul ursitoarei ce sta ascunse dupa perdea stiind prea bine "realitatile" acestui portal :) Uite cu ce nu ma impac: "pernele lunii"... aici parca nu e aleasa formularea potrivita. "pompându-mi sângele-n afară"... acest "in afara" parca e in plus... oricum constructia duce cu gandul la o iesire si nu la interiorizare... explicativ. "m-ai luptat"... constructie relativ stranie... inteleg ce vrei sa sugerezi insa nu se armonizeaza cu restul. Remarc: "(într-o noapte, din patul nostru s-a ridicat alb o columbă. aș fi zis că ne zburase sufletul. moartea-și înmuiase degetul în miere. îngerul ne livra vestea.)" strofele 2, 7, 8, 10 si sfarsitul deosebit. Un text foarte bun care iese din tiparele obisnuitului, un poem trait si nu construit ca sa fie la norma, in care acel "pentru ca merit" urla spre lector cu energia unei femei in plina revolta care nu mai asteapta sa fie gasita ci accepta clipa si tragicul implicit al acesteia cu o orgiastica intelepciune. Felicitari. Un text pe drept recomandat.
=  Alina	Geta Adam [21.Sep.05 09:45]
Subtitlul mi se pare foarte bun, l-as fi folosit in loc de titlu. Un poem care tulbura, iti lasa sentimentul ca ceva s-a rupt in tine, poate e coaja desprinsa, poate e altceva.
=  ranita de cuvinte	Daniela Bordeianu [21.Sep.05 11:00]
din punctul meu de vedere, ca simplu cititor, ai doua imagini care mi s-au prins cu incapatanare de retina in dimineata asta: "înoți în lava acestui sălbatic mine " si "pe front o raniță de cuvinte e singurul semn că m-ai luptat." Nu dau sfaturi pentru ca nu sunt in masura sa o fac, dar e bine de ascultat pe cei care stiu, pentru evolutia formei si pentru limpezimi. Eu, azi, atata pot spune: ca exista Poezie in textul tau.
=  adun avar maruntisul acestui poem	Andrei Gheorghe [02.Oct.05 19:06]
habar n-am cine este autoarea si nu ma preocupa de ce este sau nu este acest text sau altele la recomandarile zilei, de asemenea n-am nici o treaba cu stelele sau cu lipsa de stele, chiar daca ar fi mai multe laude gratuite, chiar daca ar fi mai putine comentarii critice, textul acesta supravietuieste prin cateva pasaje foarte reusite, calitatea lor si nu cantitatea de versuri in care s-au exprimat niste idei ne dau masura acestui poem. tocmai verbul este cel care ii da sarea si piperul intregii constructii, in afara obisnuitei semnificatii a miscarii. cel putin aici "violez", ceea ce ar putea suna foarte "viol-ent" capata o semnificatie mai degraba tandra, mai ales daca citim si mai departe de prima strofa. pana la aparitia acelui nefericit "apoi", ma refer la primul "apoi" al textului, versurile sunt foarte lirice. ceea ce sta scris dupa "apoi" este o umplutura, autoarea in vadita criza de text frazeaza intr-o directie intamplatoare, dar pentru asta deja a fost criticata. problema este ca versurile care urmeaza dupa aceasta cadere nu mai ating tensiunea primelor versuri, deci ramane valabil ca poemul este unul fragil, cu unele stangacii. probabil ca ideea ar fi ca tot ceea ce este dupa "apoi" sa fie lucrat, autoarea sa faca variante de text, e drept nu e la moda si nu e o ocupatie mentala prea placuta, dar in opinia mea ar fi utila. fa o nota discordanta in peisajul in care ploua cu maculatura si taie singura din text, refa-l, rescrie-l etc... ultimele patru versuri ma intriga prin inegalitatea de care ai dat dovada, pentru ca nu e deloc elegant sa te referi la "capruiul" acela prea putin poetic si total lipsit de expresivitate si apoi sa scoti ca un ultim as din maneca pe acel avar care aduna maruntisul libertatii care este tot ce i se mai ofera. ultimul vers ar putea sa dea o interesanta idee de proza ;-)
=  mentiune	silvia caloianu [02.Oct.05 19:06]
m-am refrit doar la aspectul de poezie "recomandata", nu contest ca, lucrata fiind - poezia - nu s-ar incadra in parametrii reprezentativi ai genului pe site.
=  istoria oaselor mele	Corneliu Traian Atanasiu [21.Sep.05 11:55]
Știi să fii, într-un mod convingător, buricul pămîntului. Dar ce zic, o zeiță telurică, vulcanică, gonind ființele înfiorate în lume și reprimindu-le la pieptul ei generos: eu stau la fereastră, deschid brațele și-o primesc. obosit, fătul tresăririi tale mi se cuibărește la sân și-adoarme. Oasele tale, oase de sepia scri-jelite pe hîrtie, se tot adună-n ranițele luptătorilor, perne doldora de raze de lună, pe care-și așează osteniți visarea nopților. Pe cerul acestei toamne cu formula leucocitară compromisă, ai viziunea proaspătă a unor stele ce se ridică - nou-născute.
=  Parere	Daniel Dinescu [21.Sep.05 13:17]
Permiteti-mi sa imi dau si eu cu parerea si sa remarc parti ale poeziei drept mai mult decat frumoase, de-a dreptul poetice. Insa mie mi se pare ca sunt camcateva poezii aici, sau cel putin o poezie pe episoade. Cum poezia se vrea lirica, nicidecum epica, ajung la concluzia ca parca se lungeste prea mult si prea tare. Dar, si tin sa subliniez dar-ul, are cateva parti extraordinare, pentru care merita recomandata. Cu nestiinta celui ce cauta, Daniel
=  comunicat din abator (frontul de lupta)	Alina Livia Lazăr [21.Sep.05 14:38]
(scuze pentru diacritice lipsa) Exista mai multe forme de orbire, implicit de vaz (vedere), asa cum si violul, abstractizat fiind, nu mai tine prima pagina a cotidianelor de scandal. Eliberarea presupune o lupta: de multe ori cu sine, dar o lupta crancena, asumata si chinuitoare. Te dezbraci de sine si iti aplici lovituri in figura, in figura pe care te-ai obisnuit sa o porti si care... nu mai tine! Nu este o dovada de sado-masochism (pentru intelegerea deplina a conceptuolui vezi, de plida, Lucretia de Borgia sau Sade), ci de evolutie. De urcare a unor trepte spre tine, tot mai IN tine. A-l viola pe celalalt inseamna (aici) a-l lua cu tine in gand, a-l gandi, a-i da viata in tine, fara ca el sa stie sau sa aprobe asta. „Pernele lunii” – expresia aceasta – are rolul de a „indulci” eventuala repulsie a cititorului fata de „te violez”, a-i da sensul unei patrunderi intime in sine prin celalalt, cu celalalt. Absenta – ea duce la acest viol mental. In absenta omului „de violat”, gestul violarii este doar recunoasterea unei neputinte: neputand sa-l ai pe celalalt, aici, acum, il aduni in gand, ii asigur confortul pernelor lunii (universul interior) si indraznesc sa il am. Sa il iubesc in pofida interzisului. Sa vorbesc despre sange (transarile – cu „sh” – trec mereu prin asa ceva): aceeasi idee simpla si deloc originala a eliberarii sinelui (prin celalalt) este subliniata de acest „in afara”. Introspectia se realizeaza in prezenta celuilalt: pentru ca el sa ajunga la (in) mine, am nevoie de o exteriorizare vulcanica, sigura, convinsa. De o OGLINDA. In perceptia obiectului este ascunsa si perceptia de sine, a observatorului. „ In cunoasterea lumii se implica si cunoasterea de sine. Constiinta de sine si constiinta despre lume sunt indisociabile. Trairile subiective reunesc internul cu externul.” (Paul POPESCU NEVEANU - Dictionar de psihologie , Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, p. 376). Daca omul nu ar incerca macar sa se observe, sa se cunoasca, atunci nu s-ar putea perfectiona constient (Socrate lega efortul cunoasterii de sine cu desavarsirea morala.). Nu poti, asadar, sa privesti pe fereastra pentru a te vedea trecand pe strada. Datele introspectiei sunt MIJLOCITE prin verbalizare si relatate verbal: de aceea, aceasta izbucnire a sangelui in afara, aceasta deschidere pentru care lupt – nu singura, ci cu soldatul fiintei mele, cel care ma ajuta in demersul acesta, inotatorul prin gandirea si simtirea mea, prin sangele meu, cel ce se impiedica in MINE, pentru a ma reda, pentru a ma recrea, totul impreuna. Se intelege, deci, ca NU tot ceea ce constituie simtire si afectivitate este susceptibil de a fi exprimat verbal. Despre semantica, semiotica si lingvistica: - da, „apoi”-ul poate fi lucrat. S-a intentionat asa pentru a da o nota episodica procesului explicat mai sus, pentru a descrie. Repetitia lui poate fi, intr-adevar, suparatoare. Am fost constienta de asta, dar exista o echivalenta intre cele doua strofe care am simtit ca se va simti mult mai bine prin acest, aproape narativ, „apoi”; - despre timpuri: timpul trecut, timp al evocarii este trecut intre paranteze. Sunt convinsa ca toata lumea stie de „stream of consciousness” inca de la Virgina Woolf si ca „sariturile” de la un timp al relatarii la altul nu sunt noutatea (deranjanta) Alinei Lazar. Prezentul si perfectul compus sunt oarecum complementare (in sensul completarii cu informatie); - „inoti in lava acestui salbatic MINE” – a fost schimbata valoarea gramaticala a pronumelui, substantivizandu-l; astfel, MINE-le, EU-l este personalizat. Nu simt mai fericita exprimarea „salbaticul DIN mine” pentru ca aici important este eul, nu salbaticul, accentul este interior, nu pe furia revarsarii in afara, respectiv „salbatice” (pulsionarea SINE-lui – sinele mai este denumit „eul apersonal); - „m-ai luptat” – imbogatit de acelasi registru prin „front”, „ranita” , expresia vrea sa sublinieze iar implicarea intra si/sau inter-personala: celalalt se lupta cu mine pentru mine si prin mine; - „capruiul” – substantivizarea adjectivului VREA sa ofere aceeasi nota personalizaNta a vederii, a eliberarii, a luptei reusite (vezi diferenta dintre „a vedea” si „a privi” : privirea este catre exterior, vederea (aici) implica patrunderea profunzimii prin propria culoare, in speta, capruiul); - „parametrii reprezentativi ai genului pe site” – orginalitatea este una dintre caracteristicile esentiale ale unui scriitor (chiar neofit fiind) : incadrarea scrierii autorului in anumiti parametri inseamna insasi uciderea actului de creatie. Aceasta analiza a propriului meu text s-a facut intr-un abator: transarea nu a fost deloc gratuita, ba chiar sangeroasa, tinand cont de faptul ca a trebuit sa disec in scopul de a explica privirile care nu au reusit nici macar sa strapunga crusta („coaja desprinsa de pe ochi”). Iau in considerare sfaturile si consider acest cometariu un ALT act de creatie, o prelungire a poemei. prietenesc,
=  picaturi de sange	Alina Livia Lazăr [21.Sep.05 14:43]
Cer scuze cititorilor/ comentatorilor atat pentru unele greseli typo, cat si pentru acel suparator "am simtit ca se simte", inadvertente aparute ca urmare a transarilor facute in graba. Graba a aparut ca urmare a presiunii cotidiene de care stim cu totii si ca urmare a nevoii mele de a va raspunde pe masura. Multumesc.
=  obs.	Dan Dediu [02.Oct.05 19:06]
Prima strofa ar trebui regandita, putin slefuita. Then-. "dupa care am rupt cătușele, livrandu-mi sângele-n afară, aorta mea e un vulcan ce înghite podeaua. înoți în lava acestui sălbatic mine implorându-mă." (devine un pic repetitiv cu "ingerul ne livra vestea", deci cred ca ar trebui sa gasesti altceva si dincolo) " ca și cum nu s-ar mai putea întâmpla nimic, aștept eu dimineața; momentul deschiderii mele de pleoape naște în tine - oriunde-ai fi - un tresărit, o noimă, un curent electric continuu, începutul unei dureri care se-ntoarce la mine tulburată, grăbită, printre copaci, oameni și pietre. eu stau la fereastră, deschid brațele și-o primesc. obosit, fătul tresăririi tale mi se cuibărește la sân și-adoarme."-Fara APOI. "cu mari seringi cu apă de ploaie vreau azi să vindec leucemia acestei autostrăzi autumnale". Autumnale in loc de "a toamnei". "arunc orbilor coaja desprinsă de pe ochi convinsă fiind că o vor descrie pe vecie cu-nverșunare."-pe vecie in loc de "o vecie". Mici impuritati. "
=  romania, 2005	dan [22.Sep.05 08:06]
"O poezie ce conține figuri de stil deosebit de clare și mai ales puternice rar întâlnite în poezia scrisă de o femeie!" . de acord. la cratita cu ele domnule paul bogdan. dvs realizati ce spuneti?
=  completare	Daniela Bordeianu [21.Sep.05 17:56]
Alina, recitesc ce am scris, precum si comentariul tau(transarea) si realizez ca nu am fost suficient de explicita asa ca revin cu aceasta completare: cele doua imagini pomenite de mine mi-au placut deosebit de mult, de aceea mi s-au prins de retina si le-am vazut mai toata ziua, sub pleoape. iar in ultima fraza, (am crezut ca se subintelege asta :(...mea culpa) am vrut sa iti transmit ca acest text are, din punctul meu de vedere, calitatile unei poezii. Restul, ce tine de eventuale si marunte schimbari de forma, e ceva mai putin important. Pentru ca atunci cand vei avea timp si chef de lucrat pe text, vei avea ceea ce poate unora ne lipseste: o "baza" poetica. cu admiratie pentru talentul tau, dana.
=  si-un P.S.	Daniela Bordeianu [21.Sep.05 18:01]
...si lasa picaturile de sange sa-si inchege rostul lor. nu uita ca mirosul de sange a atras intotdeauna. din nefericire, nu florile. tu mergi mai departe, nu mai despica pentru nimeni, niciodata, ce nu e de despicat ci de simtit. cu intelegere, desi fara cuvinte, aceeasi.
=  Danielei, Danului	Alina Livia Lazăr [21.Sep.05 20:44]
Dan Dediu, Versul pe care il citezi este : "pompându-mi sângele în afară", nu ai citit cu atenție, dar nu e nici un păcat :) Nu o să zic niciodată "autumnale" pentru că nu e românesc. Nu am înțeles sugestia cu "o vecie". Apreciez trecerea. Dana, Am înțeles prea bine ce mi-ai spus, și inițial și acum. Să nu cumva să îndrăznești că NU. :) E prima și ultima oară când despic: numai lemne de acum încolo, Danielă, numai lemne și piept de pui! :) Mulțumesc! prietenesc,
=  Alinei,	Dan Dediu [02.Oct.05 19:06]
Nu ai inteles mai nimic, cred. Eu am vazut ca e "pompandu-mi sangele-n afara", dar ti-am recomandat, gandindu-ma ca suna mai bine, livrandu-mi sangele-n afara, ma-sa in cur stie daca e mai bine, dar in fine, autumnale nu stiam ca nu e romaneste, si nu stiam ca esti asa sensibila si patriotica(daca nu e in romaneste, atunci in ce limba e?de chiuriozitate)si cu sugestia nu inteleg de ce nu intelegi ce inteleg eu ca tu nu intelegi.(sic!!). Apreciez efortul. Nu apreciez raspunsul. Ciao!!
=  Danului de Dediu	Alina Livia Lazăr [21.Sep.05 21:48]
Danule, Nu sunt nici patriotică (peste măsura bunului simț) și nici sensibilă către simandicoasă (te rog să nu crezi asta) - am scris atât de concis pentru că mă grăbeam la ora respectivă, iar concizia se poate să îți fi părut și ofuscată. Autumnal - îmi sună mie a franțuzism de la "automne", iar ceea ce nu înțelegeam era diferența dintre "o vecie" și "pe vecie". Atât. Apreciază nu răspunsul, nu efortul, ci sinceritatea. prietenesc,
=  dan	Paul Bogdan [22.Sep.05 08:29]
Domnule Dan, dumneata ești plecat la vânătoare de vrăjitoare? Vi se pare o expresie misogină? Vă înșelați amarnic, este doar o observație ce survine în urma lecturii. Dacă o să citiți literatura douămiistă o să observați că "femeia", poeta, a renunțat la feminitate tocmai pentru a se impune în plan literar. Intimitățile mensuale și libidoul exhibiționist sunt unele din "noile materii" din care se fabrică figura de stil. Am apreciat această poezie care se impune fără a oripila. Există o diferență între felul de exprimare în actul de creație al unei femei și al unui bărbat?! Indubitabil! (feminitate, masculinitate... bla! bla! nu sunt cuvinte inventate aiurea) Dar de aici până a "le trimte la cratiță"... e cale lungă. Mie, PERSONAL, mi-ar fi imposibilă și hazardantă o astfel de "declarație"... cine mă cunoaște, înțelege:)
=  ultimă părere	Paul Bogdan [22.Sep.05 08:57]
Doamnă Alina, îmi pare rău că a trebuit să vă disecați poezia în halul acesta... Rămân la părerea mea anterioară în pofida explicațiilor academice cu care ne-ați încântat. Dar ce a fost de spus s-a spus. În fața descoperirii formulei poeziei perfecte nu putem decât să ne retragem sfioși...
=  părere	Tudor Negoescu [22.Sep.05 09:06]
Un text care produce emoție. Ca ea să fie și mai puternică, eu aș renunța la acest călduț și leneș vers patru. Sau l-aș înlocui cu... altceva(?).
=  ...si nu mai zic nimic	silvia caloianu [23.Sep.05 09:00]
Alina, eu zic sa gasesti timp sa respiri. ai poezie in tine dar, parerea mea: mai ai de lucrat, de exersat. pentru ca eu am pomenit de "apoi-urile" poeziei tale si vad ca nu ai inteles contextul, precizez: nu m-a deranjat repetitia. m-a deranjat "saritul" dintr-un timp in altul, in viziunea mea, defel artistic, la tine. (" apoi AM RUPT (subl. mea) cătușele, pompându-mi sângele-n afară"; "apoi, ca și cum nu s-ar mai putea întâmpla nimic, /ASTEPT (subl. mea) eu dimineața;") am citit efortul tau de a-ti apara poezia in versiunea respectiva. am citit ce mai spune lumea pe aici. si...raman la parerea ca mai ai de lucrat. fara "sange", fara..."viol". ma uit cum iti explici prima strofa...nu recurgi la "cred", la "consider" etc. ma ingrozeste... nu trebuie sa imi inculci viziunea ta, sa imi dictezi, trebuie sa ma faci sa inteleg asta din poezia ta sau - daca nu a ajuns la mintea mea ingusta (pentru ca asa deducem, comparativ) - ai fi putut sa taci - mandra! - sa nu iti servesti insa propria viziune ca pe un fapt general acceptat (si aici, nu am in vedere doar "cercul" siteului). te citez: "A-l viola pe celalalt inseamna (aici) a-l lua cu tine in gand, a-l gandi, a-i da viata in tine, fara ca el sa stie sau sa aprobe asta. „Pernele lunii” – expresia aceasta – are rolul de a „indulci” eventuala repulsie a cititorului fata de „te violez”"... nu sunt dusmanul nimanui, chiar daca nu ma inchin si nu imi semnalez prin comentarii prietenia. poate ca tin aiurea la siteul acesta, la poezie in general, poate ca tin de o etica demodata si e mai bine sa tac. candva, cand poezia ta va razbate mai sus, poate ca iti vei aminti, Alina... raman la parerea ca nu e o poezie cu care m-as lauda ca se scrie pe acest site, evidentiind-o ca pe una dintre cele mai bune care merita citita prioritar. (pentru ca asta e sensul "recomandatelor": nu vad acolo mentiunea ca ne sunt propuse pentru dezbatere. apropo: chiar ieri m-a sunat un poet de la noi din Chisinau - unul bine primit in lumea literara a Romaniei - si m-a intrebat cum sa ajunga in pagina cuiva (poseda volumul acestuia). din discutie (si nu e prima data!) am inteles ca vizitatorii de ocazie, acei care intra pentru prima data, care inca nu cunosc "lumea" noastra, mecanismul de functionare a siteului, isi creeaza o impresie din ceea ce le "sare" in ochi deschizand pagina principala a siteului.
=  dorința bestială de viol	Corneliu Traian Atanasiu [23.Sep.05 14:55]
Se pare că ceea ce supără în discursul tău, Silvia, sînt insinuările: Aprecierea pe care o dezavuezi nu este o simplă eroare, vrei să se înțeleagă, ci urmarea unor viclene manevre oculte. Mai zilele trecute făceai la fel cu o altă persoană < ...si nu mai zic nimic>. O interpretare asemănătoare a "violului" poți găsi la Paleologu, apropo de "Pe lîngă plopii fără soț". Zice dînsul că e o poemă care ilustrează "dorința bestială de viol". Că în mintea și în sufletul celui ce umblă aiurea pe sub ferești fără ca dînsa măcar să aibă habar că există ("tu nu m-ai cunoscut") nu poate fi decît imaginație violatoare la care ea n-are cum consimți. Iubirea e un joc de tatonări în cunoștință de cauză sau e închipuire fără frontierele decenței.
=  mi-a scăpat un rînd	Corneliu Traian Atanasiu [23.Sep.05 15:02]
după cele două puncte din rîndul întîi era titlul primului tău comentariu:
=  Dau steluță roșie la schimb cu un pachet de pace	Alina Livia Lazăr [23.Sep.05 22:52]
Silvia, Respir și inspir, dincolo de poezie, cu mișcări de gen, pare că nu respir? Uneori inspir mai tare ca să îmi iasă sânii mai puternic în față: noroc că plouă și nu mai e vremea decolteurilor :). De "apoi"-urile din poezie au pomenit mai mulți comentatori, de ce ți se pare că ți-am adresat un comentariu doar ție?:) Tranșarea mea nu a fost un efort de a-mi apăra poezia: eu nu apăr cuvinte. Am primit întebări, am răspuns. Doar e atelier, nu? Eu îmi semnez comentariile cu "prietenesc" pentru că așa simt: nu îmi poate lua nimeni asta. Nu știu despre ce "etică" zici, ce etică s-a încălcat aici... O spui mai clar? Nu cred că poezia mea poate răzbate mai "sus", despre ce scară de valori vorbești?! Nu mă supun nici uneia. Doar mă scriu. PE MINE-MÃ. Pentru că marea ta problemă este că nu e un text de recomandate, voi proceda la modificări în text pentru a scăpa de steluța roșie. Nu am mituit nici un editor pentru a mi-o acorda. Sper că el, editorul, se uită pe rândurile astea și observă ce neliniști ți-a pricinuit. Cât despre Chișinău... oh, nu, poezia mea nu va "răzbate" până acolo... Corneliu, insinuările sunt ... poetice :), deci au circumstanțe atenuante... Mulțumesc pentru argumentare! PRIETENESC,