| + “în ispită e adevărul” | Zavalic Antonia-Luiza [22.Feb.24 03:53] |
| Viața de student (la cămin mai ales) e nemuritoare. Îmi aduc și eu aminte cu drag de cele vremuri, cinci ani am locuit în căminele studențești din Hașdeu (Cluj) pe atunci nici măcar nu am bănuit că trăiam cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Eram veșnic îndrăgostită de cele mai imposibile iubiri și așa am și început să scriu, pe laptopul meu într-una din camerele din căminul 14, primele poezii pe care le-am publicat pe Agonia, de atunci au trecut cincisprezece ani. A fost fain de tot, am savurat totul: orele de dans din Janis, poezia, fiecare drum cu autobuzul, seminarele cu proful meu preferat, ploile care mă prindeau fără umbrelă și-mi treceau prin haine și total freedom. Miss that time. Mulțumesc Leo pentru că mi-ai adus aminte de vremurile bune. | |
| + tatăl nostru studențesc... | Teodor Dume [22.Feb.24 08:22] |
| un text bine conturat clădit cu firimituri din cea mai frumoasă viață e parte din noi luminez cu sinceritate! | |
| = multumesc | Leonard Ancuta [22.Feb.24 13:30] |
| sunt onorat sa va am in subsolul meu, pe tine Antonia pentru ca stiu că esti un cititor de calitate, iar dvs domnule Dume că nu purtati ranchiuna, altii s-ar fi suparat. eu nu comentez cu rautate, eu sunt obiectiv. | |
| = Leo, ce să zic | Stanica Ilie Viorel [22.Feb.24 17:49] |
| fabrica de bere era prin zonă multă bere gambrinus am cărat cu spatele, prin autobuz, până în agronomie, unde o vindeam un jurnal, o poveste, o nostalgie care poate oferi emoție unei generații (cred) ar fi interesant de văzut cum ar suna o cronică scrisă peste vreo 200 de ani poate vor face niște documentare să înțeleagă lumea cum a fost spor! | |
| = m-am îndrăgostit de-o fată c-un tatuaj, la coadă la mega image | Leonard Ancuta [22.Feb.24 18:10] |
| Ilie, acum o lună găsisem un post de cronicar pentru un parlamentar. probabil că a găsit ceva mai bun, mai tînăr, mai blond și mai nurlie, că nu am mai ajuns cronicar la parlament ci casier la mega image. dar, apropo de ce spuneai tu, ca să își pune cineva problema peste o vreme despre ce înseamnă civilizația acum, despre cum a fost acum 25-30 de ani, e nevoie de o cronica, rol pe care mi l-am asumat. cînd eram mic, spărgeam paharele maica-mii ca să îngrop cioburile să las morturie peste mii de ani că am fost aici și aveam pahare de cristal. poezie cu sughițuri, de. | |