| + . | emilian valeriu pal [30.Mar.24 12:41] |
| În naturalețea zicerii și simplitatea curgerii, textul ăsta are pentru mine o resemnare sfâșietoare, nu în sensul dureros ci al acceptării acelui "a fost". O conștientizare a înstrăinării, nu știu, mi-e teamă că dacă aș zice prea multe aș face o nedreptate textului. Căruia îi șade bine așa, cu un final rotund ca volanul și sudat ca osul iliac. | |
| + Cred eu: | Emilian Lican [30.Mar.24 13:42] |
| ,,Valorile" stau de obicei în ultima bancă... Foarte bine! | |
| = Obrigado | mihai amaradia [30.Mar.24 13:47] |
| Mulțumesc domnilor | |
| + Pentru ea venisem, | Maria Mitea [13.Apr.24 15:39] |
| unul dintre cele mai delicate, subtile poeme, așa este poezia ta, sincer (bazându-mă pe ce am citit în ultimul timp scris de poeții de azi,moderni,) ești unul dintre cei mai fini poeți români, mânuiești poezia de parcă ai duce în palmă o pană ... | |
| = Pfuuu | mihai amaradia [16.Apr.24 13:30] |
| Maria, poezia mea a fost numită în mai multe feluri, dar asa ceva, ca și cum ai duce în palma o pana, pfuu, ma faci sa cred ca sunt chiar tare, ceea ce nu e cazul. | |