| = frumos poem | Monica Mihaela Pop [10.Nov.05 10:07] |
Voi citi, pe înserate desigur, urmele prin zăpezi prematur prinse la urechile visului. Ultimul vers strică puțin ritmul poemului, are două silabe în plus. Poate găsești o soluție. Cu drag! | |
| = multumesc Monica | Lory Cristea [10.Nov.05 10:15] |
| Ma voi gandi Monica, a fost scris f. f. repede, ca nu cumva sa ma razgandesc:)... multumesc de citire. drag - Lory | |
| = Drumuri de zăpezi | Dumitriu Florin Constantin [10.Nov.05 11:40] |
| Între poeme scrise doar pe seară Oglindă-mi este doar acest poem, Penițe-mi ard cerneli din călimară, Cuvinte se renasc pe un totem. Pe drumul aspru-al carelor de foc Se-aștern zăpezi să primenească dorul, Iar tu, visezi în casă la un loc Cu porți de lemn, pe șoapte ca fuiorul. Nu voi raspunsuri între slove dulci, Completul și-a rostit sentința, Prea repede rotit... ca la un bîlci, Pe-un carusel mai amețea dorința. În semne de complici la congruență Și în zăpezi ce fură astăzi drumul, Se naște lira ca o penitență Doinind încet, precum în sobă fumul. Drag FLORR! | |
| + "Eu m-am mutat aseară în oglinzi" | Elia Ghinescu [10.Nov.05 12:17] |
| Prea mult mi-ai adus atmosfera de iarnă în suflet ca să trec pe aici fără semn. Pe înserate, da, unele poeme se citesc altfel pe înserate, adevărat, se simt altfel. Ai aici idei frumoase. De exemplu mutarea în oglindă, ca o trecere dintr-un timp în altul, de la o viață la alta. "Stelele supărate" nu prea îmi fac mie cu ochiu, dar dacă "pe tine să te-aprinzi" e spus deja, stelele pot fi oricum. Mi-a plăcut și ideea porții de lemn. O văd sculptată, udă de zăpezi - singura intrare în suflet. Dincolo de zăpezi așteaptă un om. Un semn. Ca un copil. (Hmmm...îmi amintesc de iernile copilăriei mele, cînd tata dădea cu o mînă sigură zăpada jos de pe pervazul ferestrei. Și eu plîngeam că-mi alunga zăpada. Așteptam apoi alt semn. De alb. Nu s-au schimbat multe de atunci, doar că acum ... zăpadă nu mai e și nici tata nu e aici să o poată înlătura. Și nici eu n-aș mai putea plînge. Uite, vezi... la ce mă duce cu gîndul poezia ta?) Îmi place la tine perseverența, Lory, și faptul că nu te lași niciodată. E un lucru bun. Aici găsesc rimă. Puțini mai scriu așa. Și cei care o mai fac sunt de invidiat de către mine. O poezie cu rimă are un cîntec aparte. O așteptare aparte. O muncă aparte. Și cred că o poezie bună trebuie să mă lase pe mine, cititorul, să mulez versul pe trăirile mele. Poezia ta reușește asta. Așez aici o lumină, nu ca o „sentință într-un caz penal”, ci ca un îndemn, o încurajare de a merge mai departe. PS. ultimul vers,dar știi asta deja...:) | |
| = o sugestie | Monica Mihaela Pop [10.Nov.05 12:35] |
O sugestie pentru ultimul vers ar putea fi: "La crima de a nu iubi de-ajuns", deși astfel se schimbă timpul trăirii insuficiente a sentimentelor. Cele bune! | |
| = frumos | Laurențiu Orășanu [10.Dec.18 14:27] |
| Poem în podul cu grinzi și întuneric Citești acest poem întins pe spate În podul plin cu grâne și cu grinzi, Țigara stingi. Nu vrei ca să aprinzi Fânul uscat și martor de păcate. Prin țigla spartă picură solemn O burniță, ce prevestind zăpezi, Te face, brusc, la schiuri să visezi; Cartea și ele-s din același lemn. Esența lui o simți intrând în stern Ca o sentință dată-n tribunal, Din mână cartea lași, c-un gest regal, Din pod cobori, pe scările de lemn. P.S. Plăcut. Frumos și simplu spus. Aduce a Păunescu, poetul. Suntem complici și tu și eu, egal La crima de-a nu fi iubit de-ajuns. | |
| = ioi | Bogdan Sevra [10.Nov.05 16:23] |
| cît de adevărată este ultima remarcă -și cît, ay! cît de dureroasă- a poetului Laurențiu Orășanu. Păcat de acele ultime două versuri, pînă la ele, te-am citit cu ochii sticlind în întuneric. | |
| = raspunsuri | Lory Cristea [10.Nov.05 17:45] |
| Monique:)... nu stiu...cred ca va ramane un copil al meu frumos tocmai prin imperfectiunea lui:) Florr, multumesc de versuri, posteaza-le daca cumva n-ai facut-o deja, sunt f. frumoase. Elia, As fi ipocrita sa spun ca nu ma bucura steau venind de la tine, dar mai mult ma bucura cuvintele tale. Multumesc. Laurentiu, multumesc de trecere si mai ales, de versuri:)... sunt super! Bogdan, nu stiu daca e pacat sau nu... daca da, trece-l acolo la mine...multumesc de citire. drag de voi - Lory | |
| = steluta meritata | dumitru cioaca-genuneanu [10.Nov.05 18:36] |
| Lory in acest poem e o criminala cu circumstante atenuante fiindca recunoaste ca n-a iubit deajuns. Steluta e pe deplin meritata asa ca nu vreau sa-i stric subsolul cu un studiu critic pe care il pregatesc si pe care o sa-l public sub numele meu de agonic patat | |
| = "Iar tu inchis în casa mai visezi" | Jean Crina [10.Nov.05 19:37] |
| Foarte incitatnte ultimele doua versuri, toate poezia are o curgere lina, imi place strofa a doua si mai ales versul "Iar tu închis în casă mai visezi", care e un deliciu si sunt sigura ca daca este un el, te viseaza.ma bucur sa te citesc din nou poet-o | |
| = felicitari | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| imi las si eu un semn ambitioasei lory care nu a renuntat la rima si a furat imaginatiei si talentului un text placut. Critica este si apreciativa cand este meritata. | |
| = raspunsuri | Lory Cristea [11.Nov.05 08:11] |
| D-le Genuneanu, Crina, Snowdon King, va multumesc de treceri si semne. drag - Lory | |
| = complicitatea | Gabriela Marieta Secu [11.Nov.05 09:54] |
| Și simți ce mult amân acest răspuns Ca o sentință într-un caz penal Suntem complici și tu și eu, egal La crima de-a nu fi iubit de-ajuns. (in dragostea ce noapte ne-a ajuns) iata un posibil final, o idee, tot ultimul vers m-a tras si pe mine de maneca... imagini frumoase, da nu te mai grabi mereu la ultimul vers, asculta muzele (muzeinii, ei ar fi masculinii de la muze, glumesc) si apoi scrie... | |