= dumnezeu între măsele | Maria Marinela Circiumaru [31.Aug.07 14:13] |
titlul mi-a atras atenția asupra poemului și a meritat lectura...e o altfel de căutare a lui Dumnezeu, Cel pe Care noi ne-am obișnuit să Îl închidem singur, în biserica goală de după liturghia de duminică... ...paradoxal, masa luată ÎNAINTE de orice fel de apus îți va aduce în farfurie o lumină fără umbră...încercă și ai să vezi! cu drag, maria | |
= foame & rasfat | Leonard Ancuta [31.Aug.07 14:27] |
e mai buna decat dejunul in sine. foamea e cea care te face puternic. dumnezeu intre masele e deja rasfaty! | |
+ la noi în casă mâncăm | Tamara Zub [31.Aug.07 16:45] |
M/a impresionat aliajul dintre coerență și forță. Nu e căutat și răscăutat metaforicul, inefabilul, implacabilul, ci mi se arată clar o situație, omul la masă, plus nebunia stomacului, gândurile, senzațiile concrete, mărturisirile răscolitoare. Avem și imagini originale, precum cea cu paingul, funia și farfuriile, felul cum cade lumina și scaunul cu spătar care zgârie. Fragmentul preferat: așa o senzație în care iți vine să spui doamne sunt sătul de același fel de viață de același fel de farfurie în care stau adunate stomacuri flămânde călugări acoperiți cu sutane zemoase Poezia aceasta merită o steluță. Cu stimă, tama | |
= raspuns tamara Zub, Leonard Ancuta si Maria Circiumaru | Paul Gorban [31.Aug.07 20:47] |
Maria, iti multumesc de apreciere si de gandurile frumoase pe care mi le-ai lasat. Poate ca ai dreptate. Leonard, asa este; o cina bate orice dejun. dar parca ea in sine (cina) inseamna un rasfaț. Tamara, ce pot sa spun, sunt magulit de semnul tau si defa ptul ca acest poem ți-a lasat un sentiment placut. L-am scris dintr-o suflare, parca aștepta de mult să-l scriu. Te mai aștept. Cu stima P.G. | |