| = poveste trista | Leonard Ancuta [18.Oct.07 15:44] |
| fiecare din personajele tale sunt atat de reale incat mi se pare ca le vad pe dorobanti in fata unei biserici. probabil ca stand in zona as putea vedea destul de des acest tablou. oamenii nu mor ca animalele in padure. asta e e bine, totusi. | |
| = Leo | Adela Setti [19.Oct.07 13:13] |
| oamenii aceștia există peste tot. de obicei nu îi vedem. decât atunci când se sting ca fluturii sau ca fulgii undeva lângă noi. mulțumesc pentru semn. Adela | |
| + Pentru Tanța, Relu, Milu și Carol | Călin Sămărghițan [20.Oct.07 17:16] |
| E magnifică, e o poezie de colecție. Steluță pentru puterea de sugestie a cuvintelor cheie (fluturi - fulgi - gene - troiene), pentru felul în care se rostesc anumite stări prin metonimii de graniță (v. "gustul cald... în gurile LOR, ori "miroase a oameni fericiți"), și pentru zdrobitor de frumoasa strofă... (antepenultima ar veni: "în noaptea aceea..."). | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| cred ca te-as sfatui sa refaci cumva asta: "când clipește sonia oamenii cred că s-au întors fluturii și iarna fulgii. " se citeste ciudat. cred ca ar trebui s-o spui cumva altfel, asa una dupa alta bucatile cu fluturii si fulgii parca-s prea aglomerate si nu se intelege exact ce vrei sa zici. adica na io inteleg, dar parca-i putin aglomerat. | |
| = Călin | Adela Setti [22.Oct.07 10:33] |
| îți mulțumesc pentru rezonare și semn. Adela | |
| = Claudiu | Adela Setti [22.Oct.07 10:34] |
| am adăugat liniuțele necesare, mulțumesc. Adela | |