| = părere | Liviu Nanu [28.Aug.08 08:13] |
| Un poem care m-a obligat la recitire. Deși simplu în aparență are sensuri pe care nu le-am sesizat la prima lectură (și altele care probabil mi-au scăpat). Mi-a plăcut cum ai spus: „setea îmi crăpa carnea până la os și tot aveam de unde da și de unde frânge” (aici e una dintre idei) „acel modus vivendi unde fericirea altuia era cauza ruperilor mele de nori” și ultimele versuri: „nu puteam intra iar și iar în ploaie fără să mă usuc mai întâi pe dinăuntru” Mi se pare o schimbare în stilul tău, în forma poemelor. N-am înțeles însă de ce versul 3 este scris la genul masculin. Prsupun că așa ai dorit, dar îmi scapă motivația. în versul 6 lipsește un „t” cu scuze pentru deranj al 35-lea cititor, anton | |
| = părere | Marius Surleac [28.Aug.08 09:13] |
| Eu văd această ploaie ca pe o detașare, ca pe o recunoaștere de pe urmă a egoismului, realizând niște cauze. De fapt totul reiese de aici, toată ideea de bază, și necesitatea unei îndreptări a situației (care de altfel nu poate avea loc subit - "fără să mă usuc mai întâi/pe dinăuntru"): "mi se părea firesc acel modus vivendi unde fericirea altuia era cauza ruperilor mele de nori și nu puteam intra iar și iar în ploaie fără să mă usuc mai întâi pe dinăuntru" Plus, după cum a observat și domnul Liviu, se vede o schimbare în stil. Mi-a plăcut construcția poemului și a ideii. Cu prietenie, Marius | |
| = Luminița | Liviu-Ioan Muresan [28.Aug.08 14:23] |
| Nu văd aici egoism. Doar un regret pentru lipsa altruismului total, fără nevoia "reuscării". Poem plăcut cititului. | |
| = Raspuns | Luminita Suse [28.Aug.08 16:36] |
| Multumesc pentru opinii. Am folosit genul masculin in versul acela pentru ca ma identific cu "omul". | |
| = * | Andrei Trocea [28.Aug.08 18:06] |
| "mi se părea firesc acel modus vivendi unde fericirea altuia era cauza ruperilor mele de nori" sa dai totul pana ce nu mai existi decat prin cel care te-a primit. si punctul dincolo de care te hotarasti sa te ceri inapoi, intr-un fel sa iei de la capat ceea ce-ai pierdut. e un poem profund, aparent simplu, cu multe vartejuri. cu prietenie, andrei t | |
| = . | Leonard Ancuta [28.Aug.08 21:13] |
| finalul e deosebit. revolta pe ploaie si multumirea cu setea nu se contrazic in contextul tau, deci se pierde din idee. modus vivendi sare tare in ochi, in romana suna la fel de bine. revin. finalul este chiar cool. | |