| = da | Leonard Ancuta [06.Apr.09 23:56] |
| un poem care pleaca super, cu o imagine foarte plastica a zidului nemangaiat. si finalul e reusit, cu toate ca mi se pare ca am mai auzit macar o exprimare asemanatoare. dar se pliza in tablou, chiar bine. ce nu+mi suna bine e acest fragment, care cam trage in jos, cred ca ar merita rescris altfel fiindcă e monoton să îmbătrânești pe un șantier al silabisirii adevarata frumusețe stă într-o mare iubire acolo ai putea să concepi o monografie a sângelui de ce zic asta? imaginea santierului vine puternic, asta poate ramane, dar un santier al silabisirii e fortat. cuvantul santier e puternic incarcat imagistic pe cand celalalt nu sustine si taie efectul. monografie a sangelui e cam la fel. plus ca monografie suna invechit, chiar banal, fata de sange care e viu, rosu, potent. monografia se scrie despre cineva de obicei mort, sau despre vreo comunitate uitata. adevarata frumusete sta intr-o mare iubire, asta e banal, chiar siropos. uf, sa nu par prea dur, pe ansamblu, poemul e fain simi place. si vad ca ai resurse de a crea imagini memorabile. spor la scris. | |
| = Leonard, | Diana Manaila [07.Apr.09 23:07] |
| de fiecare data trecerea ta ma ajuta; textele mele intr-un final vor arata altfel, stim bine... timpul, starile, penumbrele le confera mereu alte tente... iti multumesc | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.Apr.09 15:14] |
| Diana, pohem/stare. are dreptate Leonard. succes! retin:ar fi trebuit să îmi scrii pentru că din mine pietrele au început să cadă ca dintr-un zid nemângâiat n.b. frumos/ fara nemângâiat/ să locuiești în mijlocul unei n.b. de aici, lucreaza pe text... mulțimi incolore ca și o frânghie pe care fiecare să se lungească să se pre-lungească precum un țipăt surd cautând o enclavă un teren amorțit în care să-și înfigă pumnalul | |
| = Multumesc frumos. | Diana Manaila [08.Apr.09 19:35] |
| Tin cont de semne...gand bun. | |