| = arhivare | Lechintan Ioan [12.May.09 08:01] |
| Oricând se poate face o arhivare a tuturor lucrurilor noastre. Mai greu e să tragem draperia pentru mesajul Lumini. Vorbele se pot trasforma în cuvinte? | |
| = . | Leonard Ancuta [12.May.09 10:58] |
| poemul mizează mult pe imagini, forteaza incercand sa creeze cadre șoc. dorinta asta se simte și, mai mult, creează predispoziția către niște tușe banale: ultimul vers, de ex, sau sunt plin de golul din mine sau tabloul cu seringile. în rest am gasit și chestii mișto, gen îmi îndes viața într-un dosar plec la servici sau Pielea mea are mirosul satinului pe fruntea d-lui D. decedat dăunăzi. Laolaltă în vitrină ai crede că avem aceeași mamă. și aceeași tumoră. mai citim. | |
| = . | Daria Darid [12.May.09 17:26] |
| Mesajul Luminii? Ioan, imi dai voie sa rad? Da, sa rad cu pofta! Sa rad cu spaima ca n-am sa mai pot zambi vreodata.....Da-mi voie sa plang. Am folosit un mod voit termenul de "cuvant", in detrimentul "vorbelor"... citind acest text, vei fi realizat ca gatlejul nu este altceva decat un bilet de sinucigas. Nimic mai mult. Vorbele pot fi spulberate, rastalmacite, ignorate. Cuvintele se imprima, racaie. Leonard, cu prima ocazie am sa slefuiesc pe ici pe colo, cat sa nu [mai] fie ofensator de evident. As vrea sa pastrez ideea cu "emptiness itself", insa deocamdata am ramas fara trairi, materia bruta pt tot ceea ce obisnuiesc sa transpun aici. Am sa renunt si la seringi, cu timpul [la propriu si la figurat] iar ultimul vers am sa-l elimin cu totul...Cred ca titlul vine cumva sa ateste faptul ca aceste experiente au o circularitate evidenta, de unde si uzitarea excesiva [si predispozitia catre tuse banale]. "și aceeași tumoră. diminețile de joi." Ne-am nascut amandoi intr-o dimineata de joi.. multumesc de trecere | |