= parere | Beatrice Zornek Claudia [11.May.04 16:44] |
M-a impresionat forta curgerii acestei poezii, felul cum cuvintele formeaza un carusel in care patrunzi inca din primul vers; cred totusi ca este perfectibila, insa nu in privinta cuvintelor pe care le-ai ales, ci in cea a versificatiei, cu mici schimbari la nivelul prepozitiilor si articolelor. Cu permisiunea ta voi incerca o varianta a textului: de patruzeci de ani respir aceeași dimineață cu gust de poem gol mă plimb pe un colț de tăcere sau pe alei cu aripi ruginite fără rost și crede-mă se spune că sunt nebun fără ochi de realitate mă leg cu aceleași idei existențiale cu mâinile goale de ignoranță mă ascund prin labirinturi de vise de tine am parte uneori ca desert îți garantez a mai rămas o iubire pentru fiecare nu te gândi spune-mi altfel prinde-mă de braț cu degete subțiri poate așa o să te simt mai profund important e să fim la unison pune-ți deci pantofii de dans și vino e timpul să acordăm sentimente Mi-a placut lipsa punctuatiei in text, si am respectat acest lucru, desi in versul nu te gândi spune-mi altfel ar fi fost necesara o virgula (nu te gandi, spune-mi altfel), pentru ca pentru mine a aparut ca un nod in care m-am oprit, m-am intors la inceputul versului cu mai multa grija, si abia apoi am putut trece la versul urmator. Nu-mi amintesc sa-ti fi citit textele pana acum, insa imi place libertatea cu care scrii si faptul ca versurile sunt aerisite, rapide, oferind cititorului o alternativa la gandirea personala. Astept sa te recitesc in curand ~Bea3x, cu drag. | |
= ochi de vultur | colar gabriela [11.May.04 17:22] |
Beatrice, poezia la inceput am scris-o ca pe o proza lăsând cititorului posibilitatea alegerii sensului,apoi am schimbat.Îți mulțumesc pentru vizită, citire și gânduri. Sper să ne revedem și aici și la Timișoara. | |
= "Sa acordam sentimentele" | Codrina Verdes [11.May.04 17:47] |
Eu voi incepe cu sfarsitul care m-a fascinat: "e timpul sa acordam sentimentele". Delicioase visuri...cumva este ziua ta de nastere ? Ma deruteaza cifra... O poezie care respira netacere. | |