Members comments:

 =  Varianta traducere
Cristian Vasiliu
[11.Mar.09 07:58]
În noaptea asta pot scrie…

În noaptea asta pot scrie cel mai trist poem.

Pot scrie, de exemplu: “Noaptea e plină cu stele,
Iar stelele, albastre, tremură în depărtare”.

Vântul nopții alergă pe cer și cântă.

În noaptea asta pot scrie cel mai trist poem.
Am iubit-o și, câteodată, și ea m-a iubit.

În nopți ca aceasta am ținut-o în brațe.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit și, câteodată, și eu am iubit-o
Cum să nu fi iubit ochii ei mari și liniștiți?

În noaptea asta pot scrie cel mai trist poem.
Îmi închipui că nu-mi mai aparține. Pentru a simți că am pierdut-o.

Pentru a auzi imensitatea nopții, mult mai adâncă fără ea.
Noaptea e plină cu stele și ea nu mai este cu mine.

Atât. Undeva, departe, cineva cântă. Departe.
Sufletul meu este pierdut fără ea.

Ochii mei o caută ca s-o apropie.
Inima mea o caută, dar ea nu mai este cu mine.

Aceeași noapte înalbind aceeași copaci.
Noi - noi care-am fost - de-acum nu mai suntem la fel.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am iubit-o!
Vocea mea trimite vântul să-i atingă urechea.

Altuia. Se va dărui altuia, la fel cum odată s-a dăruit săruturilor mele.
Își va dărui vocea, trupul clar. Ochii ei infiniți.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate-o mai iubesc.
Dragostea este atât de scurtă și uitarea atât de lungă!

Pentru că în nopți ca aceasta o ținem în brațe,
sufletul meu este pierdut fără ea.

E poate ultima rană pe care mi-o provoacă
și poate ultimul poem pe care-l scriu pentru ea.

Traducere de Cristian Vasiliu




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !