Fie “@” un atribut si “non-@” negatia sa. Atunci:

Paradoxul 1: Totul e “@”, chiar si “non-@”.
Exemple: a) Totul e posibil, chiar si imposibilul.
b) Toti sunt prezenti, chiar si cei absenti.
c) Totul e finit, chiar si infinitul.

Paradoxul 2: Totul e “non-@”, chiar si “@”.
Exemple: a) Totul e imposibil, chiar si ce-i posibil.
b) Toți sunt absenți, chiar si cei prezenți.
c) Totul este finit, chiar si infinitul.

Paradoxul 3: Nimic nu e “@”, nici chiar “@”.
Exemple: a) Nimic nu-i perfect, nici chiar perfectul.
b) Nimic nu-i absolut, nici chiar absolutul.
c) Nimic nu-i finit, nici chiar finitul.

De observat ca aceste trei clase de paradoxuri sunt echivalente.

Mai general:
Paradox *: Totul “@”, chiar si “non-@”.
Desigur, inlocuind -ul si atributul “@”, se obtin unele paradoxuri bizare, dar si altele destul de frumoase. Iata, de pilda, acest calambur care aminteste de Einstein: Totul este relativ, chiar si teoria relativitatii!
Sau:
a) Cel mai scurt drum dintre doua puncte este drumul nedrept!;
b) Inexplicabilul este totusi explicabil prin acest cuvânt: “inexplicabil”!