Daca ma gandesc un pic mai bine, imi dau seama ca nu sunt decat un firicel de praf straveziu, orbit de sentimente ce bantuie strazile si caile ascunse ale fiintei fara un scop anume. Da! Asta sunt eu . O particula infinita din maretul univers ce alearga aiurea, cade, se ridica, vuieste mai tare ca vantul...cauta. Ce cauta? Ce caut eu?Dupa atata drum parcurs ma opresc o clipa. Unde ma aflu? O voce calda, dar trista imi sopteste:"Esti tu." Mai fac doi pasi in cautarea unui licar de lumina, dar nimic. E bezna totala, un intuneric sumbru si rece. Ametita de negura, cad. Simt cum cioburi de gheata imi sfirteca tot corpul. Ce sa fie? N-am de unde sa stiu. E negru peste tot. Ce culoare infricosatoare! Incep sa cada incetisor picaturi de apa grele... Nu stiu de unde, dar parca m-am trezit la realitate. Imi dezmiarda chipul, imi sclipesc obrajii cu o vraja ascunsa, parca le-ar fi mila de mine. Sa fie ploaia? Dar de ce e asa de rece si de ce picaturile de ploaie ma ranesc? Sunt debusolata. Nu mai inteleg nimic...Simt uneori ca lumea e atat de grea, incat ma copleseste cu apasarea ei. As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indeparta, dar nu exista nimic care sa ajute. Tacerile mele sunt ca o razbunare . Imi pare ca cerul e atat de aproape, ca nu e nevoie decat sa ma ridic in varfuri ca sa-l ating...Nu pot sa fug de nimic, pentru ca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni, fiindca nu am incredere. M-am saturat de uniformitate si tradare...