Sunt un gand , un gand neconstiient de sine , un gand poate fugar pe fruntea furtunii.
Sunt o apipa ce atinge cerul sin u zboara . sunt un suspin pitit in debara . sun om , sunt demon idudaizat , sunt sange. Un rosu violet de vinovatie , manie fara scop, fel fara chip . sunt eu
Si eu ? ce e eu? O monosilabiba afirmatie , sit u esti eu in fata oglinzii , si atunci?
Mai bine sunt o floare , un zambet , sau o musca de tuica .
Dar nu eu sunt eu .
Si totusi de ce nu – s musca?
Ma definesc si asta inseamna neputinta. Si ma gandesc ca tu , cititorule asa o sa ma vrei si o sa ma pitesti in a ta carpace movulie si mototolita .
Si vreau sa fiu nebun , nebun cu vorbe de zei , cu simt intitiv sis a te rogi si pt mine.
Si vreau si pot sa tip , si galsu mi este dar.sa pot crea un gand , sa se aseze sip e tine si poate sa l accepti .
Si vreau sa simt si din simtire nascuta am fost . sa simt mirosul soarelui si al sau ochiu acru sa l aprind .
Si rad , raz , ca bufonul de la curte , maiastra meserie , de neputinta soarelui de a ma atinge in cercul meu indoit .
Si nu de a mea neputinta de a I vedea maretia .
Un astru cald , dar rece .