dacă nichita stănescu nu ar vedea în cuvinte că bat în cuie, adică fixează ceea ce denumesc prin încercarea de a defini, ar avea dreptate în a le lăuda. cu toate că în început a fost cuvântul (și dup-aia definiția) cuvintele falsează. de pildă: atomul nu e indivizibil; e compus din particule la rândul lor compuse din quarci., sau analogul care, dacă presupune continuitate, nici măcar nu există., pentru că cele mai mici obiecte sunt cuantele care implică discontinuitate. deci, obiectele fizicii fiind discrete, analogul ar fi cel mai fin digital. ori bomba atomică, e de fapt nucleică!, altă dovadă că atomul poate fi tăiat. și brânza de oaie care-i de oi. abstracție făcând de faptul că ce definești nou se va fi învechit imediat, a defini 100% nu este posibil., iar la primul contact cu o nouă noțiune exclami precum ettore majorana: ăștia au descoperit protonul neutru și nu știu ce au descoperit! (era vorba despre neutron, pe atunci încă necunoscut).