Românii sunt un popor pentru care tradițiile sunt sfinte. De aceea noi preferăm vinul alb, cât de vechi, friptura la grătar, cât de proaspătă, dragostea multă (între sexe opuse) și munca puțină.
Ce ne facem însă când aceste coordonate care străbat ca un fir roșu viața poporului nostru devin, încetul cu încetul, simple dorințe pe care ni le punem în noaptea de Crăciun?
Dacă în ultimii ani am reușit, cu eforturi supraomenești, să ne obișnuim cu munca; dacă din cauza muncii am fost prea obosiți și stresați, ne-am obișnuit și cu dragostea puțină; vinul l-am înlocuit cu tradiționala băutură a dacilor – berea, apăi cu calitatea produselor alimentare parcă nu reușim să ne adaptăm și mai ales cu a produselor din carne.
Bunăoară, un cetățean din municipiul nostru mi s-a confesat că zilele trecute a vizitat galantarele unui magazin alimentar, tot din municipiul susmenționat, și privind (activitate preponderentă a vizitatorilor acestui tip de localuri) s-a îndrăgostit nebunește de un baton de parizer frumos ambalat. S-au văzut, s-au plăcut, ce rămânea de făcut?… L-a luat acasă prin acel procedeu pe care nu îl agreează nimeni: a dat bani pe el. Rețineți! Bani munciți pentru care, din cauza efortului depus, renunțăm noi de bună voie la dragostea multă despre care vă povesteam. Deci omul a sacrificat cel mai frumos sentiment al său pentru un baton de parizer. Și nu l-a luat să-l expună în vitrină ci, de-a dreptul pur și simplu!, pentru a-l mânca împreună cu cei dragi, care îl așteptau acasă. Buuuuun !
Ajuns acasă, cetățeanul și-a adunat familia și, în cadru festiv, a așezat batonul pe masă, să-l sacrifice. Moment solemn ! Ochii mari și umezi ai soției și copilului său priveau fix bucata de carne. Nu pentru că le era foame... Nuu ! Le era pur și simplu poftă de un sandwich. Cuțitul se apropia încet, cu evlavie, de ambalajul roșu al parizerului, papilele gustative ale participanților la sacrificiu simțeau deja gustul de parizer proaspăt care urma să le alinte,saliva …v-am făcut poftă ,nu-i așa? … secretată din abundență pregătea stomacul pentru a primi feliuțele cu valuri de suc gastric… Tăișul pătrunse și… fleoșc ! … din ambalajul care pur și simplu a explodat, s-a revărsat ceva care semăna cu spuma izolatoare pentru geamurile termopan, dar de culoare roșie .
Pentru familia prietenului nostru a fost un fel de 11 septembrie al mezelurilor.Vă închipuiți ce ar fi fost dacă ar fi cumpărat două batoane... Din acea zi nimic nu a mai fost la fel .
Întrebare :
Una peste alta se vede treaba că producători din ce în ce mai binevoitori scot pe piață alimente pentru orice buzunar. Nimic mai îmbucurător dar cine răspunde la o întrebare de o sută de puncte: dacă un mezel scump este făcut din carne, grăsimi, arome și conservanți (pentru că așa se fac mezelurile), din ce este făcut un mezel ieftin, domle’ ?
Concluzie:
Din felul în care a explodat ori era un baton de parizer capcană , ori parizerul are și el mândria lui.