Am ajuns cu toții orbi și surzi, orbi la durerea din jur, la ceea ce se petrece cu persoana pe care o iubim, surzi la sinceritatea cuvintelor rostite în șoaptă într-o clipă de tandrețe...orbi la cei care ne cer ajutor și surzi la strigătul lor abia schițat...
Am devenit orbi și surzi treptat, încet, într-un lung proces de putrefacție a spiritului... Am uitat toți să plângem pentru alții, am devenit niște egoiști meschini preocupați doar de bunăstarea noastră fizică și materială... Oameni care cândva au strigat și au fost auziți...acum tac, pentru că sunt orbi și surzi și au uitat să mai strige!!!
Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă, poate, că și eu am fost răpus de această boală... Ah, ce tăcere minunată se lasă peste mine...N-aud ! Ce-ați spus ? Unde sunteți ? ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................