Întâmplarea-i dă pă vremea când eram io la armată
Șî m-am dus în învoire la “Purșeaua Leșânată”,

La bufetu lu Coleșă, dă la geal dă unitace,
Unge-i plin dă beutură șî dă fece geocheace.

Că primisăm învoire ca să văd orașu, parcu,
Ș-am fujit la bert ca marva când i să dășchige țarcu.

Bertășâța, o fătuță, era faină, dată-n potcă,
Dă să-i bei dân gură apă, sau mai bine zâs, o votcă.

Ș-am pilit - ca tot românu - la tărie, Doamne bace,
Drept așa cum să cuvine, până-i spuni lu câne: frace!

Când să plec d-a rostogolu, mă opreșce-n ușă fata
Șî niși una șî niși alta, șică-i musai să-i fac plata.

Io i-am spus, făcând cu ochiu, să mă treacă pă hârcie
Că-i plăcesc când vine solda, cu o bancă d-a d-o mie.

Ea nimica si nimica, o chemat chiar propritaru
Șe s-o șî-njupit la mine cântărind în mână paru:

- Scoate banul, băh țărane, … ‘tu-ți neamul tău și nația,
Că pe lângă că ești vită, mi te-nșeală Gravitația!

Când am auzât șe zâșe, m-am nervat cu nervii, frace,
Șî i-am tras un pumn în barbă, d-o căzut tăman pă space:

- Hai că n-ai mințât cu prima, mi-s țăran șî recunosc,
Da’ pă Gravitația-asta niși măcar nu o cunosc!