Adună scrumul și reaprinde-l cu dorința,
Calcă în picioare ultimul gând ce mă calmase
Și învârte cuțitul în rană.
Respiră Dumnezeule și iartă-mi gândurile,
Căci iluzia lor m-a dus la suferință.
Jar aprins ai rămas în formă de inimă
Pe o plajă unde se învârte același nisip purtat de
Valurile sufletelor ce au cărat iubirea noastră.
Aruncă Dumnezeule urma de respect a vieții către mine.
Căci exemple de suferință am tot cunoscut...
Ce te uți la mine așa mirat,
Zâmbitor gând negru?
Þi-am găsit jocul, păcat că nu știu să ies din el.