PARTEA I.

I.Locuitorii

Din vale repezi cresc fuioare,
Urcând rotinde, ca un duh,
Făptura lor cerând spre soare,
Tot destrămându-se-n văzduh.

Acolo, pe pământ, e moara
Străină-n taină de păduri;
În pragul ei stă azi Mioara,
Cu trupul ei, șirag de muri.

Și-i Nicolae pe aproape,
Un moș sfătos, cu basme multe,
Ce sufletul putând s-adape
De ți-ai opri, ca să asculte.

E tainic locul și pierdut
În viața dulce de poiană
Că totul pare-aici cusut
Din raze lucii de Morgană.

Un pârâiaș cu ape line
Subjugă păsările-n zbor;
Și-n urmă ciocurile-s pline
Și plin de apă trupul lor.

Sunt alte reguli, năzuințe,
Căutând spre alte zări,
Cu feluritele ființe
Trăind ca-n țeluri de visări.

Cât văd ochii, doar pădure,
Þară-n veșnic zâmbet port.
Neștiută de secure
Și de ochiul lumii, mort.

Verdele poienii, cerul
Parcă veșnici, nici vreodată
Aducând spre tine gerul
Dintr-o viață stând uitată.